Sfântul Nicodim Aghioritul Theotokarion
Canoanele Maicii Domnului

Glasul 1
La Vecernia (Pavecerniţă) de Sâmbătă
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Facere a Sfântului Teodor Studitul

A căruia urmare/metodă este aceasta sub formă de dialog: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi către păcătos.

„Stăpână, pleacă-te către smeritul Teodor”

Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mă izbăvească pe mine de focul cel nestins, Curată Fecioară, şi să mă arate părtaş Împărăţiei Sale.

Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, şi izbăveşte de osândă pe robul tău care strigăcătre mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe el de Împărăţia Ta.

Tu Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii care-mi greşesc mie, Stăpânul, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai mult decât toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.

Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu, încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea acum către tine strig, Stăpână, roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine cel ce zac în neputinţe şi în nelegiuiri. Milostiveşte-te, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit te-ai născut din pântecele meu şi miluieşte pe robul tău precum odinioară pe fiul cel risipitor şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezând în ziua Judecăţii. O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte, cel ce a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat „am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine, acestea ştiind, în cele străine se rătăceşte. Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine să te învrednicească de Împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că fierbinţeala credinţei nu răzbate la Mine şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa Mea pe acesta.

Cugetând, o, Fecioară la puterea ta, cu rugăciune strig ţie celei uneia bune: Deşi nu am fierbinţeala pocăinţei, cu rugăciunile tale către Stăpânul dă-mi mie desăvârşită îndreptare. Ascultă Dumnezeule, prin fire iubitor de oameni, pe Maica Ta, Stăpâne, strigând către Tine, fără de încetare, ca pe robul tău să îl izbăveşti de osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un Dumnezeu dăruieşte-i-o. O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire; dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici nu poate fi mântuit până ce nu se va arunca în foc. Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totului tot zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

În cărările pocăinţei, acum însetez a stărui pururea, Fecioară, care să mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă acum degrabă, din înfricoşătoarele cete ale vrăjmaşilor demoni care mă trag în jos în adâncul păcatului şi din înfricoşatul noroi al pierzaniei, grabnic mă slobozeşte. Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre cetele demonilor potrivnici, căci aceia nu îi îngăduie lui vreodată cu desăvârşire a se pocăi. Atotlăudată Maică strig ţie şi eu: cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, pfeu! s-a făcut peşteră demonilor. Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit preabine şi cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire: fiindcă nici ucenicii Lui, când nu au putut să alunge demonul, a strigat acestora zicând: cu post şi rugăciune iese neamul acesta de demoni.

Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc nici post, nici rugăciune a plini, de Dumnezeu Născătoare, de aceea acum către tine caut scăpare. Vezi, Multmilostive Fiule, pe maica Ta, Te rog, cel ce aleargă la mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: nu am altă nădejde afară de tine, Stăpână. Cu fierbinţeală rugându-te, încetează Maică, a grăi: căci acesta gândind că sunt bun, se întinează neluând seama la mânia mea. Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.

Rai cugetător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Semănătorul, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, Raiul cel dintâi; pe care şi roagă-L să mă învrednicească şi pe mine de dulceaţa lui şi să mă adape cu apele desfătării celei fără de sfârşit.

Toată nădejdea mea spre tine o pun Stăpână, nu mă lepăda în adâncul pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te strigând iarăşi către Fiul Tău: nu pierde făptura mâinilor Tale. Nemăsurat având oceanul milei, Stăpâne, primeşte-măiarăşi, te rog pe tine care singur eşti bun şi miluieşte făptura mâinilor tale, cel ce oarecând ai miluit pe Canaaneeanca. Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci eu nu voiesc cândva a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am născut Întreg din tine, dar acesta departe de zidirea mea este. Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om desăvârşit din mine ca să îi mântuiască pe cei ce prin fierbinţeala credinţei păzesc dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Îndrăznind iarăşi la tine vin, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare. Din înălţime caută şi vezi şi cercetează pe Maica Ta care se roagă ţie şi izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai mântuit pe tâlharul pe cruce. Iarăşi, tâlharul spânzurat pe cruce cu credinţă a strigat „pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar acesta nu este asemenea cu ei. Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul cel credincios pe cruce, dacă aşadar voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă către Domnul cu lacrimi şi credinţă. Domnului să ne rugăm… Irmosul. Pe Cela de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile cereşti ca pe un Ziditor şi Domn preoţi cântaţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”.

Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru aceasta m-am apropiat de iad, dar roagă-L pe El, înduplecă-L să mă primească prin fierbinţeala credinţei şi pe mine care mă apropii de El cu dor. Izbăveşte, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, deşi a greşit ţie, Mântuitorule, căci către mine caută scăpare şi mă rog: pentru mine, primeşte-l şi pe acesta Cel ce primeşti cererile tuturor. Nu este, Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar pentru preacuvioasele tale rugăciuni îl voi face pe el nepărtaş osândei la Judecată, dacă îmi va aduce roade de pocăinţă. În iadul cel mai de jos fiind, te-ai întors la înălţime prin rugăciuni către Fiul meu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în învinuirile cele înfricoşate de la început, ci întoarce în căile pocăinţei, ca nu cumva iarăşi să fii aruncat în gheena.

Bucurie lumii, eşti liman păcătoşilor izbăvirea celor în furtuna vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie primeşte şi rugăciunea mea şi cererea, Nepătată, pe care şi du-o Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe mine, fiul cel risipitor. Pricina a toată bucuria eşti Preaiubitul meu Fiu, iertare celor greşiţi dăruieşte pentru roaba Ta, ca să cunoască toţi că mare îndrăznire am către Tine, ca o Maică, de a mă ruga Ţie mai presus de cetele sfinţilor. Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de greşale îi dau orbului acestuia şi dezlegare celui ce strigă: dar spune-i aceluia să înceteze a mai păcătui şi să mă mai tragă/întărâte spre mânie, Cela ce prin fire sunt iubitor de oameni. Iată ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile mele, dar restul vieţii petrece-l plăcut Domnului pentru ca să ai parte în Rai, cu cei aleşi, de slava bucuriei şi desfătării celei fără de sfârşit.

Vino suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi unirea. Lacrimi izbăvitoare nu am care să mă spele de întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă. Pe Hristos, soarele dreptăţii, pe soarele cel neapus L-ai născut, Fecioară, deci mă rog, luminează-mi ochii cei întunecaţi de orbirea patimilor şi de îngroşarea păcatelor. Poruncile Stăpânului călcându-le în picioare, tot chipul răutăţii am săvârşit, iar acum întorcându-mă, nu trece cu vederea pe robul tău cel neroditor, Stăpână Marie, ci milostivindu-te, mântuieşte-mă.

Ca o nouă Evă aflându-mă, şarpele m-a înşelat şi prin gustarea din plăcere m-a aruncat afară din raiul dumnezeieştii cunoştinţe; ceea ce ai născut pe Hristos, pe al doilea Adam, întoarce-mă iarăşi la viaţă, Stăpână. Vătămându-mă în chip nenorocit cu nebunia lui Cain, Fecioară, precum acela pe frate, mi-am ucis mintea, folosindu-mă de sabia plăcerii şi poftind pe cele mai rele prin aplecarea către ele, ci tu ca o iubitoare de oameni mântuieşte-mă. Se tânguia oarecând Adam cel izgonit din Eden, căruia un heruvim de foc îi tăia calea. Iar eu care am căzut din dumnezeiasca cunoştinţă mă rog ţie împreună cu sfinţii: mijloceşte Maica lui Dumnezeu să fiu izbăvit din patimi. Cugetarea morţii o, nenorocitule suflete, să te călăuzească pururi pe tine în faptele vieţii, tânguieşte-te şi plângi având pe Fecioara cea preacurată şi fără de prihană mijlocitoare către Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

O, minunile tale, Stăpână, ceea ce nu ştii de nuntă! fii mijlocitoarea muritorilor păcătoşi către Cel Ce S-a născut din tine, pentru aceea şi pe mine cel ce am păcătuit mai presus de toţi muritorii, stăruie în rugăciuni să mă împace cu El. Omoară, Fecioară cugetul trupului meu şi atacurile patimilor şi uneltirile demonilor fă-le deşarte şi călăuzeşte-mă ca să umblu pe căile Vieţii, ceea ce ai odrăslit tuturor Viaţa. Fă curate cele întinate ale inimii mele, prin lacrimi, prin rugăciunile cuvioşilor îngeri, Curată, şi ridică sufletul meu din întuneric şi mintea cheam-o din căi lăturalnice şi călăuzeşte-o pe calea nepătimirii. Mintea mi-am spurcat prin cugete de ruşine şi sufletul cu plăceri, întrecându-i pe cei din vremea lui Noe prin străine fapte neruşinate, pentru care şi strig acum, Născătoare de Dumnezeu miluieşte-mă şi mă mântuieşte din prăpastia cea înţelegătoare.

Scoate-mă pe mine din focul greu al gheenei, ceea ce ai născut focul dumnezeirii cel neapropiat, pe Cel Ce S-a făcut ca noi în ipostasul dumnezeu-omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Atotcurată. De viitoarea osândă nu mă spăimântez, eu, ticălosul, nici de întunericul cel preaadânc, nici de viermele cel neadormit şi nici de scrâşnirea dinţilor, nici de focul cel nestins, pentru aceasta îţi cer ţie, Fecioară, din acestea toate, mă mântuieşte. Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel Ce vindecă toate bolile noastre cu patimile Lui, cu izbăvirile Lui şi sfinţirile Lui, pentru ca să te mărim pe tine cu credinţă. Nu am ucis precum Lameh pe tânăr, nici pe bărbat, Maica lui Dumnezeu, ci, prin căderi, mi-am omorât mintea şi cugetul, aşadar dreapta mânie a lui Dumnezeu să nu mă predea pe mine Judecăţii, ci aici să mă curăţească.

Trupul mi l-am întinat cu faptele cele viclene, mintea cu poftele, simţurile cu atingerile plăcerilor, dăruieşte-mi mie izbăvire de acestea pentru curgerile lacrimilor mele, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Timpul vieţii mele cu somnul l-am cheltuit şi cu lenevire şi desfătare, şi prin cugete întortocheate şi acum, deşi ajuns la vremea bătrâneţii, la fel fac, ci tu înţelepţeşte-mă, Maica lui Dumnezeu şi la pocăinţă mă călăuzeşte. Cugetând la nebunia celor dinainte de Lege, ca pe nişte ziduri, nebuneşte am lucrat fapte de ruşine, una peste alta clădindu-le. Dar tu, curată, înţelepţeşte-mă prin Duhul Sfânt. Capcane mi-au întins în ascuns, Atotlăudată, cei mândri, şi strâng în laţurile păcatelor, picioarele mele, dar tu ca o bună desfă legăturile acelora ca pe nişte fire de păianjen.

Nădejdea Creştinilor neînfruntată şi tare, împărţitoarea milei şi izvorul milostivirii, cheie care descui bunătatea lui Dumnezeu, deschide-ne nouă porţile milostivirii şi intrarea în raiul desfătării tuturor ne dăruieşte, o, Stăpână.

Rupe, curată, legăturile inimii mele, uitarea şi înfricoşata necunoştinţă şi întunecarea minţii şi nebunia, cu care m-am legat. Mintea mea nu poate să alerge la tinderea contemplaţiei şi la înălţimea cunoştinţei. Vai! patimilor şi pornirilor mele! vai, nemăsuratelor mele răutăţi! Care faptă de ruşine nu am săvârşit ca unul fără de minte? Ce păcat nu am făcut din patima plăcerii? Dar tu, curată, măcar la bătrâneţe, pocăinţă dăruieşte-mi. Trândăvia în care zac, Stăpână, şi somnul cel îngreunat al lenei mele, cu privegherile tale către Dumnezeu, mă rog, Nepătată, depărtează-le cu rugăciunile tale şi miluieşte-mă pe mine cela ce cânt: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat foarte. Vai mie! suflete! cum laşi la o parte ruşinea mai mult decât Ham cel fără de ruşine! Căci nu ai acoperit ruşinea celui de aproape al tău prin fire şi prin har, ci, în chip neomenos, l-ai dispreţuit. Acum, aşadar, cu căldură spre milostivire te întoarce, Fecioară.

Mort fiind nenorocite suflete, din înfricoşată nepăsare, ridică-te ca din somn şi agoniseşte mijlocitoare pe cea singură fără de bărbat, Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca să te facă viu prin chipurile pocăinţei, ca să îţi arate căile nepătimirii. Adoarme dar dorinţele împătimite şi şterge închipuirile patimilor celor pierzătoare de suflet, Curată, ca să te slăvesc pururi şi să te binecuvântez pe tine, ceea ce eşti singură pricină a mântuirii tuturor. Tot chipul a toată plăcerea am săvârşit ca un fără de minte şi toate simţirile mele le-am întinat în chip cu totul de ruşine, dar către tine scap, cea neîntinată, Stăpână, apărătoarea tuturor păcătoşilor, izbăveşte-mă pe mine de focul şi întunericul cel de veci. Prin curăţia lacrimilor mele, curată, spală rănile sufletului meu ceea ce ai născut pe Hristos, Cel Ce a vindecat pe cei zece leproşi şi pe femeia cea cu curgere de sânge, pentru ca şi eu să aud doritul glas: „credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.”

Iată deja viaţa mea de sfârşit s-a apropiat, vai mie, şi îngreunat de păcate, mă îndrept spre veşnica osândă, Copilă a lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor, pe Acesta, fă-l mie milostiv, Stăpână. Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi legii păcatului am supus sufletul meu şi legiuirii minţii nu am ascultat, eu, nenorocitul, Ceea ce, prin preacurată naşterea ta, ai covârşit legile firii, ridică jugul legii trupului meu. Ridică greaua povarăa învinuirilor mele, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, şi învredniceşte-mă, Curată, să iau jugul cel uşor al Fiului şi Dumnezeului tău şi să străbat calea vieţii cea care duce la odihna cea de sus. Pentru ca să arăţi adâncul cel nesfârşit al îndurărilor tale şi al bunătăţii şi milei Fiului tău, Atotlăudată, dăruieşte-mi iertare şi mie celui ce mai presus de toţi am păcătuit şi sălaş în grădina raiului îmi dăruieşte.

Bucură-te, palat însufleţit, preacurat şi luminos, Atotlăudată, bucură-te nenuntită, bucură-te dumnezeiesc acoperământ, bucură-te zid nebiruit, bucură-te ceea ce în chip de negrăit ai odrăslit pe Dumnezeu, bucură-te îndreptarea şi izbăvirea Evei şi a lui Adam, bucură-te puterea tuturor credincioşilor. Bucură-te tron înfocat al lui Dumnezeu, trandafirul cel nevestejit, bucură-te ceea ce singură ai odrăslit crinul cel cu bună-mireasmă, bucură-te Preasfântă, prin care suntem izbăviţi de blestemul de la început, bucură-te, Stăpână, preaminunată, bucuria lumii, bucură-te lauda tuturor ortodocşilor. Bucură-te grădină înfloritoare şi înmiresmată, Nepătată, bucură-te viţă înflorită, bucură-te Fecioară, măslin pururea roditor, bucură-te mireasma mirului celui bun, bucură-te livada lui Dumnezeu, bucură-te pom împreună roditor şi munte umbrit, bucură-te pururi Fecioară, rai binecuvântat de haruri. Umple de veselie inima mea, Curată, ca o multmilostivă şi şterge lacrimile mele, ca una care ai născut bucuria, ceea ce singură eşti Maica lui Dumnezeu. Şi mă rog, scoate pe robul tău din toate necazurile, ca să te slăvesc pe tine şi să te preamăresc cu dragoste, pe tine ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, singura fără de prihană.

Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti Preacurată, altar al milei pentru cei căzuţi: izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi mie viaţa cea veşnică. Întru deznădăjduire pururea zac, cugetând la mulţimea căderilor mele şi la venirea dreptului Judecător: Stăpână de Dumnezeu Născătoare, fii mie dumnezeiască mijlocitoare, îmblânzeşte-L pe El pentru mare mila Ta! Fecioară singură vrednică de laudă: Fecioară întru care s-a întrupat Dumnezeu, tuturor dăruitoare a vieţii veşnice, cu lumina pocăinţei luminează-mă, risipind întunericul căderilor mele. Iată către tine acum scap, acoperământul şi dumnezeiescul meu sprijin, deschide-mi mie izvoarele harului tău, nu te mânia pe mine, nu mă trece cu vederea, nici nu mă lepăda pe mine cel pierdut.

Toţi Profeţii despre tine, Maica lui Dumnezeu, mai dinainte au grăit prin taine mai presus de cuget, a căror plinire, limpede văzându-o, credem şi cerem să dobândim prin tine dumnezeiasca bucurie. Mai cuprinzătoare decât cerurile arătându-te, ai cuprins pe Dumnezeul tuturor şi în pântecele tău ai ţinut pe Atotţiitorul, Preacurată, pentru aceea mă rog ţie, pe mine cel ţinut de înfricoşătoare patimi degrab mă slobozeşte. Tu Fecioară, celor aflaţi în nevoi şi în necazuri le eşti apărătoare tare, celor în furtuna vieţii le eşti bună cârmă, de aceea, rugându-mă, strig ţie, dăruieşte robului tău ajutorul tău, Fecioară preacurată. Stăpâna lumii, mântuirea credincioşilor şi scăpare, suspinele şi lacrimile cele din adâncul inimii către tine le aduc Preacurată, ceea ce eşti primitoarea multor păcătoşi, izbăveşte-mă şi pe mine de necazuri.

Pe tine singură, după Dumnezeu, te avem, Fecioară, apărare şi neînfruntată nădejde, prin mijlocirile tale, mântuieşte-ne pre noi de tot răul, de vrăjmaşii noştri cei văzuţi şi nevăzuţi, şi ne scoate din ispitele cele de multe feluri, ca pe tine fără de răgaz să te slăvim. De închipuirile cele materialnice, Curată, mintea mea o curăţeşte, arată-mă plin de dumnezeiasca iubire, pururea cele dumnezeieşti să grăiesc, cele dumnezeieşti să cuget şi cu osârdie cele dumnezeieşti să plinesc, ca să scap de înfricoşătoarea, veşnica osândă. Nimic altceva n-am dobândit pe pământ afară numai pe tine, fără de prihană Fecioară, păzitoare şi apărătoare şi zid nebiruit: căci tu eşti nădejdea, mântuirea, acoperământul şi sprijinul meu, îndelung răbdătoare a păcătoşilor. Depărtează de la mine îndrăznirea cea rea şi uneltirile vrăjmaşului pe care eu le-am pus în lucrare, primeşte-mă şi pe mine la tine, puternică preacurată, cu fecioria pururi păzită nestricată, nepătată, pentru ca în neprihănire pe tine să te preacinstim.

Îndreptare tuturor păcătoşilor tu eşti, grabnică ocrotitoare celor ce slăbesc în credinţă pentru aceea celor care în grele fărădelegi au căzut şi sufletul şi-au vătămat, vindecare şi mântuire dăruieşte-le şi îndreptează-mă pe mine cu atotputernică mâna ta, Stăpână. Drept arme de mântuire, te rog pe tine, Fecioară, cu repejune din înălţimi, dăruieşte-mi dumnezeiasca ta păzire, acoperământul şi întărirea ta, cu care, biruind vicleşugul începătorului răutăţii, să fiu învrednicit de îndumnezeitoarea mântuire, de Dumnezeu fericită Fecioară. Palat dumnezeiesc al Cuvântului eşti, Preacurată. Ci pe mine lucrătorul răutăţilor care sunt stăpânit de duhurile răutăţii, prin voia cea fără de minte şi prin faptele mele cele de ruşine care covârşesc sufletul meu, arată-mă iar, prin pocăinţă, sălaş al lui Dumnezeu,. în ceasul sfârşitului meu şi la despărţiera sufletului de trup arată-te mie sprijinitoare şi fii mie apărătoare, depărtând de la mine pe vrăjmaşii mei cei nevăzuţi care stau lângă mine, alungă-i Preacurată, iar pe mine du-mă la Dumnezeu.

Uşă dumnezeiască, rază şi izvor al luminii veşnice te-ai făcut: căci plinătatea dumnezeirii întreagă a încăput întru tine Maica Lui Dumnezeu, Preacurată, a căreia energie naturală şi strălucire o dai în dar celor lipsiţi. Până la venirea ta, Fecioară, nu era decât moartea, dar purtând pe Hristos în preacurat pântece ai dăruit celor ce cred curat în El nemuritoarea şi dumnezeiasca mântuire, pe care şi roagă-L, Preasfântă, să mântuiască de păcate pe robii tăi. Te-ai făcut primitoare a mirului celui inteligibil, înmiresmând tot pământul cu buna mireasmă a dumnezeirii, Preasfântă mireasă a lui Dumnezeu: pentru aceea, cu buna mireasmă a mijlocirii tale, depărteză din sufletul meu toată necurăţia/duhoarea căderilor mele. Focul plăcerilor / patimilor mă arde cu tărie şi întristează pururea smeritul meu suflet şi mă trage la lucrarea celor nefireşti şi potrivnice, iar tu care ai odrăslit dumnezeiescul foc, arde această trândăvire, ceea ce eşti mântuirea mea, Mireasă a lui Dumnezeu.

Sfeşnic aurit al soarelui slavei, candelă cu albă strălucire a luminii celei veşnice, curată lumină din lumina cea veşnică, nor prealuminat, iradiere a Tatălui, luminează gândurile cele oarbe ale inimii mele, cu mărgăritarele cele fără de prihană şi cu dumnezeieştile străluciri.

De Dumnezeu luminat era Isaia Profetul care mai de demult te-a văzut în pântece purtând dumnezeiscul cărbune, pe Hristos, şi arzând toată materia păcatului, iar acum luminează, Stăpână, sufletele credincioşilor tăi. Ca râul în matcă, pogorându-Se în pântecele tău, S-a întrupat, râul păcii, izvorul bunătăţii, picătura cea numărată a ploii: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. Mireasă a lui Dumnezeu, nădejdea şi bucuria celor ce te preamăresc pe tine, scoate-mă din căderile mele, depărtându-le prin curăţirile tale, şi cu legătura iubirii de oameni a lui Hristos mă leagă, ca şi eu să port toată roada virtuţii. Ridică-mă Fecioară din adâncul faptelor mele de ruşine, potoleşte, AtotCurată, valurile patimilor mele, dezleagă împietrirea inimii mele şi dăruieşte-mi mie izvor nesecat de lacrimi.

Nimic necurat nu este în frumuseţea ta, Fecioară. Căci numai tu fiind văzută din veac în toată neprihănirea, Preacurată, cu mărgăritarul fecioriei tale ai luminat lumea cu feciorelnică lumina fecioriei; pentru aceasta preamărindu-te strigăm: Binecuvântat este Domnul şi preaînălţat în vecii vecilor. Vasul dumnezeirii care ţii mana, te-am aflat pe tine Fecioară chivot şi masă, tron de lumină al lui Dumnezeu; palat şi pod care duci la dumnezeiasca viaţă pe cei care cântă ţie: binecuvântat eşti Ziditorul a toate, Domnul cel preaînălţat întru toţi vecii. Ancoră preasigură dobândindu-te pe tine, nădejdile mântuirii noastre în tine le punem, Născătoare de Dumnezeu, fii dar nouă celor ce ne rugăm ţie liman şi zid nebiruit, ca să strigăm neîncetat cu dreaptă strigare: bine eşti cuvântat Doamne, Ziditorul a toată făptura şi preaînnălţat întru toţi vecii. Ascultă suspinul inimii mele, auzi glasul suspinului meu, Preasfântă Stăpână, nu trece cu vederea întristarea, nenorocirea sufletului meu, ci dăruieşte-mi mie desăvârşită dezlegare din căderile mele, învrednicindu-mă şi pe mine de bucuria cea veşnică ca să te cinstesc pe tine în veacul veacului.

Roua minunii celei mai presus de fire, ai întruchipat chipul cuptorului încins căci nu i-a arătat pe cei trei tineri arzând, fiindcă nu foc, ci pântecele dumnezeieştii Fecioare l-a preînchipuit, pentru aceea preaînălţându-L îi cântăm: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.”

Pentru ca în bucurie să te cinstesc pe tine Fecioară, prin cântări de mulţumire, pentru ca în toate zilele vieţii mele să te preamăresc pe tine, scoate-mă din gura leului, celui ce înfricoşător răcneşte în pustie să mă înghită pe mine care cumplit mă zvârcolesc în patimi. Fiind mai înainte văzută uşă a Templului pecetluit şi curat palat al lui Hristos din care cu adevărat pururea împărăţeşte şi stăpâneşte întreaga făptură: pentru aceasta inima mea de patimile cele necurate o curăţeşte. Mai presus de trup, aşază Fecioară cugetul meu şi potoleşte tulburarea patimilor mele, cel care la acoperământul tău scap, Născătoare de Dumnezeu, avându-te pe tine netăgăduită nădejde, dumnezeiască apărătoare, bogăţie şi slobozire. Întoarce sufletul meu, Stăpână, către tine, căci în tine îmi pun toată nădejdea: să nu fie ruşinat, Stăpână, în veac robul tău: nici să râdă de mine vrăjmaşii mei cei înţelegători, nici să mă prindă pe mine în ceasul plecării mele.

Bucură-te Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Preasfânt altar, bucură-te a împăraţilor nebiruită îndrăzneală, apărătoarea tuturor nenorociţilor, bucură-te adâncul cel nemăsurat, bucură-te înălţime neînţeleasă, bucură-te bucuria şi mângâierea celor întristaţi. Bucură-te mireasă a Tatălui celui fără de început, Preacurată, bucură-te Fecioară şi Maică a Fiului celui ce şade împreună cu Tatăl fără de început, bucură-te, vas al sfinţeniei. Bucură-te cea care lui Adam ai deschis raiul, bucură-te norul cel prealuminat, care pe cei credincioşi îi ocroteşti şi îi acoperi. Bucură-te templu al dumnezeieştii lumini cei neapropiate, bucură-te ţarina cea cu bună roadă, bucură-te întărirea celor nenorociţi, bucură-te îndreptare, Născătoare de Dumnezeu, bucură-te cea care îi duci pe toţi la viaţă purtându-i prin mijlocirile tale. Felurimi de patimi chinuiesc smeritul meu suflet şi în adânc îl trag pe el cu totul; din întunericul necunoştinţei, scoate-mă, ca una ce eşti bună: căci la tine scap, apărătoarea mea cea preaputernică, nu trece cu vederea rugăciunea mea.

Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă ca să cânt slava Ta, Atotlăudată, şi să slăvesc mare cuviinţa ta, toată ziua să te preamăresc pe tine cu credinţă. Dăruieşte-mi mie plânsul cel plin de desfătare şi de mângâiere, mijlocitoare dumnezeiască, bucurie şi mângâiere a Ortodocşilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, bucuria lumii, izvorâtoare a mântuirii. Ca pe un cer nou însufleţit, pe soarele dreptăţii ai răsărit Fecioară şi ai odrăslit ca un rai de taină şi rai cuvântător, pomul cel de viaţă roditor, din care mâncând, nu gustăm moarte. Născând mai presus de fire, Curată, ai întrupat pe Dumnezeul făpturii: pentru aceea şi eu te rog, din spurcăciunea patimilor mele pe mine mă înviază şi mă du la dumnezeiască înălţime a nepătimirii.

Ceea ce singură ai îndumnezeit firea celor muritori, Atotcurată, prin naşterea ta cea mai presus de fire, ai pricinuit iertare păcatelor noastre, bucuria cea veşnică, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, atotlăudată. Ţarină care fără de sămânţă ai rodit grâul vieţii şi fără arătură ai odrăslit, fiind topită de setea după hrana cea dumnezeiască, întăreşte sufletul meu cu pâinea dumnezeieştilor lucrări îngrăşând-o cu uleiul virtuţilor. Din tine ne-a odrăslit floarea cea neveştejită care bine a înmiresmat tot neamul omenesc cu dumnezeiescul mir al firii Sale, Cel ce împreună cu Tatăl este fără de început şi care S-a făcut din tine sub ani, Marie, cu totul fără de prihană. Chipul frumuseţii tale celei cuvioase este închinat de îngeri, iar muritorilor se face mântuire şi duhurilor necurate înfricoşare, pentru aceasta, cu credinţă cinstindu-te şi smerindu-ne, Născătoare de Dumnezeu, ne luminăm sufletele.

Munte netăiat mai de demult te-a văzut pe tine Daniil; munte umbrit, Avvacum, munte întărit David, iar altul, munte sfânt şi luminat, munte gras, Atotlăudată, întru care Dumnezeu a binevoit a se sălăşlui. Dumnezeiesc palat al Cuvântului te ştim pe tine, întru care sălăşluindu-se cu trupul, ne-a înnoit pe noi, cei stricaţi cu patimile, pentru aceasta, curată Maică a lui Dumnezeu, pe tine te cinstim, şi pe cel născut din tine îl slăvim. Dumnezeiască oglindă nepătată te vedem pe tine, ceea ce ai primit strălucirea dumnezeiescului mărgăritar şi pe aceasta ai fulgerat-o cu trupul tău peste toată lumea, Atotlăudată, pentru mântuirea celor ce te laudă pe tine. Biserică a lui Dumnezeu te cunoaştem pe tine cea mai curată, a Celui ce a făcut cerurile şi a toată zidirea; pentru aceasta, ţie îţi strigăm: fă-ne şi pe noi temple ale dumnezeiscului Duh pe noi, cei îmbogăţiţi prin mijlocirile tale.

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, care ai născut pe cel ce vindecă bolile noastre cu patimile Lui cele mântuitoare şi atotsfinte, pentru ca să te mărim pe tine cu credinţă. Curăţeşte nenorocitul meu suflet cel spurcat de patimi cu isopul sfintei tale mijlociri, Născătoare de Dumnezeu, fără de prihană, dăruind acestuia strălucită haina mântuirii. Pe tine te-am dobândit ajutor grabnic spre mântuire; pentru aceasta, cad la picioarele tale şi strig ţie cu lacrimi, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de săgetările diavolului şi de viitoarea osândă. Tu eşti tăria mea, lauda şi veselia mea, paza şi apărătoarea mea, scăpare şi zid nebiruit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea mântuieşte-mă pe mine robul tău.

Fecioară care cu rugăciunile tale împrăştii cu vânturătoarea duhului mulţimea păcatelor mele, curăţeşte pleava inimii mele şi smulge din ea tot cugetul care odrăsleşte neghină. Văzând, Preacurată, răutatea în care zace sufletul meu cel ţinut în Egiptul patimilor şi care clădeşte zid patimilor cărnii, vino degrabă şi mă izbăveşte din robia cea de necinste. Mi se sfâşie inima şi sunt răscolit plinindu-se vremea vieţii mele şi văzându-mă pe mine sporind în cele mai rele lucruri şi adăugând rană la rană şi pată la pată. Acum s-a apropiat sufletul de sfârşit: lasă, dar, suflete, toate faptele cele înfricoşate ale întunericului şi nopţii şi încinge-te cu armele luminii, ca să umbli ca ziua, făptuind cele bune.

Zi de taină te-ai arătat, Fecioară, pe Hristos soarele strălucind tuturor celor ce stau în întunericul necunoştinţei, mireasă a lui Dumnezeu. Pentru aceea, toţi cei luminaţi prin tine te fericim.

Cămară luminoasă de nuntă a Stăpânului, bucură-te, preaminunată, Curată. Bucură-te, zidul credincioşilor, bucură-te, scară care duci la odihna cea dumnezeiască pe cei ce cântă Celui născut al tău: Dumnezeul Părinţilor noştri cel lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii. Pe Cel pe Care cerurile nu-L cuprind L-ai încăput tu, ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu, rai cuvântător şi însufleţit al Celui care a zidit cerurile cu voia, podoabă cerească a unuia Dumnezeu şi a pământului. Ca să-l facă pe om dumnezeu, din tine S-a întrupat Dumnezeu pe Care şi roagă-L stăruitor Nepătată şi fără de prihană să-i mântuiască pe robii tăi din ispitele diavolului şi din văpaia cumplită a gheenei şi din toată întristarea. Trândăvia mea, Stăpână, şi somnul cel greu, te rog, risipeşte-le cu privegherile şi rugăciunile tale, Nepătată, şi miluieşte-mă pe mine care cânt: lăudat şi preaînălţat este Dumnezeul părinţilor noştri întru toţi vecii.

Ca din rădăcina lui Iesei odrăslind ai născut, de Dumnezeu Născătoare, pe Hristos, floarea cea neveştejită; pentru aceasta, te rog pe tine care mai dinainte vezi mărăcinii patimilor smulge-i şi sădeşte în mine, Fecioară, frica de Dumnezeu. Ca ceea ce eşti minunată, ca ceea ce eşti preafrumoasă, ca una fără de prihană, ca pe o aleasă mireasă şi copilă curată, Fecioară, pe tine te cântăm ca una ce eşti fără de pată şi sfântă şi cu dor ne închinăm ţie cea binecuvântată întru toţi vecii. Pe tine zid şi scăpare, scară care urci la înălţime firea cea omenească, Fecioară Marie, cunoscându-te strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Pământ sfânt şi ales pe care, acoperiţi fiind de vălul necredinţei şi de gânduri viclene, nimeni dintre cei pământeşti nu a călcat. Arată mintea mea mai presus de grijile cele pământeşti şi învredniceşte-mă pe mine de pământul celor blânzi. Domnului să ne rugăm.

În cuptor, cei trei tineri ai lui Israil, mai curat decât aurul în topitoare au strălucit cu frumuseţea evlaviei zicând: „binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-l preaînălţaţi întru toţi vecii.”

Muntele cel Preasfânt al lui Dumnezeu pe care l-a lucrat mai dinainte dreapta Domnului, aflându-mă pe mine, înşelatul, cel aruncat în munţii pierzaniei, în prăpăstii şi în piscuri, călăuzeşte-mă pe mine la muntele virtuţii. Iată Mirele este gata şi cămara de nuntă este împodobită şi vor intra într-însa cei ce au păzit curăţia lor nestricată. Dar numai eu, Născătoare de Dumnezeu, voi fi aruncat în întuneric. Legile lui Dumnezeu le-am lăsat deoparte şi eu însumi m-am supus legii păcatului, iar legii cugetului nu m-am supus eu, nenorocitul. Ceea ce ai covârşit legile firii prin sfânta ta naştere supune mie legile trupului meu. Pentru ca să arăţi adâncul milelor, al bunătăţii tale şi milostivirea Fiului Tău, Atotlăudată, dăruieşte-mi şi mie iertare pentru toate şi sălăşluirea în rai.

Bucură-te, Cetate însufleţită a lui Dumnezeu, bucură-te, Maică Fecioară, bucură-te, Stăpână, bucură-te rai, bucură-te, ceea ce ai odrăslit pomul vieţii în pântecele tău, pe Hristos Dătătorul de viaţă şi Domnul, pe Care şi roagă-L, cu rugăciunile tale de maică, să izbăvească din primejdii pe robii tăi. Bucură-te, mireasă nenuntită, munte umbrit al lui Dumnezeu, pe care l-a văzut Avvacum. Bucură-te, podoabă multdorită, Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, masă dumnezeiască, ceea ce porţi pâinea cea cerească, pe Hristos Domnul, pe Care şi roagă-L să izbăvească pe robii tăi din tot răul. Bucură-te, palat al lui Dumnezeu Cuvântul, cu totul fără de prihană, întru care, sălăşluindu-Se, pe toate cele stricăcioase le-a înnoit. Bucură-te, ceea ce ai odrăslit grâul vieţii fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu, Atotlăudată Fecioară! Pe tine acum te rog nu înceta să hrăneşti sufletul meu cu pâinea faptelor virtuţii. Atacuri ale multor chinuri mă potopesc, Mireasa lui Dumnezeu, felurite întristări şi biciuiri, noian de primejdii acum îl acoperă pe robul tău, Nepătată, către tine caut scăpare, eu nenorocitul, la tine caut milă; aşadar, cu mila ta, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte cu mijlocirile tale.