Dragă măicuță Siluana,
Am nevoie de o „merindă” duhovnicească. Care e starea de predare a durerii lui Dumnezeu. Că eu o predau, dar întradevăr mai vin reproșuri. Aș dori din nou să fiu copil, să trăiesc frumos copilăria, aș dori să dau timpul înapoi, cam asta e reproșul subtil.
Să Îl întreb cum ați spus: Cum să ies din acest blestem?
Îmi imaginez că starea de predare este să simți bucurie în suflet după ce i-ai arătat lui Dumnezeu acestea. Dar eu nu ajung acolo Măicuță... ufff.
Întradevăr simt durere, dar nu ajung să simt bucurie. Poate o ușurare a durerii... sau de fapt o înăbușire... chiar nu știu. Ufffff...
Cu multă nerăbdare la răspunsul dumneavoastră,
Copilul rănit