Sărut mâna, Măicuță!
Terminat-am seminarul, dar... încă nu m-am învățat să binecuvântez totul și toate, și abia după dispută, sau o încordare nervoasă, îmi aduc aminte de binecuvântare, dar și atunci mi-e bine că-mi amintesc de ea, și știu că și mai bine mi-ar fi dacă mi-aș aduce aminte de binecuvântare exact în momentele de tensiune.
Cât despre nevoi ce aș fi vrut să comunic celui de lângă mine, nu pot decât să mă lepăd de ele...
Da, am nevoi, dorințe, aș vrea să... , mi-ar plăcea să... , ele nu sunt împlinite, și din adâncul inimii mele nici nu aștept să se împlinească, nici nu mai sper să se împlinească, dacă nu pornește din inima celui de lângă mine, ci-mi zic Doamne, pentru păcatele mele nu sunt vrednică să am această bucurie; nu pentru că Doamne m-ar pedepsi aici pentru păcatul meu, ci pentru că păcatul meu m-a rănit în așa fel încât eu nu mai pot să mă bucur de darurile lui Dumnezeu.
Dumnezeu să se milostivească de noi toți. Amin!
A. B.