Respiraţia bacoviană a toamnei
îmi biciuieşte
obrazul.

Plouă
cu frunze
plumburii sub paşi
fără ecou.

Alerg
în mine
să zăvorăsc ferestrele
cu o mişcare.

În cerc
imperfect închis las
un strop gri
peste dorul de-a mai fi
încă o zi...