Maică...
vorbesc prea rar cu preoți sau călugări, aşa că nu știu dacă adresarea mea este cea mai adecvată.

Pe scurt, am 23 de ani, sunt cu un băiat de 6 ani și în majoritatea timpului ne înțelegem foarte bine. Dacă se întâmplă totuși să avem divergenţe, le rezolvăm amiabil de cele mai multe ori. Câteodată, în schimb, se enervează foarte tare și atunci mi-e frică de el pentru că mă jignește și vorbește foarte urât. Nu m-a lovit niciodată însă nu știu ce să fac să-și schimbe atitudinea. La 10 minute după ce "s-a descărcat" vine să-și ceară iertare ca un copil mic și mi se umple inima de bucurie să văd că îi pare rău și vrea să-l iert, și-l iert... până data următoare.

Izbucnirile acestea nu sunt frecvente, poate pentru că nici nu prea avem motive să ne certăm... mă gândesc totuși că voi rămâne cu el toată viaţa și atunci ce se va întâmpla?

Sper că nu v-am răpit prea mult din timpul dumneavoastră și poate veți găsi un sfat bun și pentru mine.

Săru' mâna!

Andrea