„O lacrimă care nu-şi închipuie că poate să cadă” [1]
Sărut mâna, Măicuță dragă!
Mulțumesc pentru mesajele de pe site și în special pentru cel al lui C. A formulat poetic, așa cum îl caracterizează, și o durere a mea rămasă tăinuită și cosmetizată, undeva în „căușul memoriei”... Tata... Am simțit că plâng de îndată ce am terminat de citit mesajul... și... facă-se voia Domnului în toți ai Lui... și în cei ce-L cheamă și în cei ce poate nu se gândesc să-L cheme… „Doamne ajută!”.
DAAA, mă rog și eu cu dumneavoastră la ora 22.00 și cu copilașul meu în brațe (atunci când pot): Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, pe cei ce se roagă împreună cu noi, și pe toată lumea Ta. Spun cât pot să audă și el, micuțul, să se bucure cu noi...
Cu dragoste,
Mihaela