Toate celulele trupului meu, toate fibrele sau ce or fi) ale sufletului meu tânjesc și strigă de o viață după același lucru: LIBERTATE ȘI SINGURĂTATE.

Locuiesc cu familia mea care mă ispitește zilnic, în zeci de feluri mă îndeamnă doar la păcat, la lenevii și la distracții. Nici să mă rog nu am voie că mă verifică seara și mai rar și dimineața și dacă mă găsește rugându-mă am scandal. Nu am camera mea, mi se dă voie sa dorm în camera mare doar după ora zece seara după ce se satură tatăl meu de televizor.
Uneori plec singură la plimbare doar să fiu singură cu Domnul și găsesc în cale fel și fel de ispite și Domnul mă ajută și e bine, dar când ajung acasă ispitele sunt mai mari și adesea cad.

De o viață cer și eu libertate și dreptul de a trăi cum vreau. dacă aș fi fost bogată poate că mi-aș fi cumpărat o garsonieră și aș fi fericită cu libertatea mea. M-aș ruga cât mi-ar pofti inima, nu m-aș înconjura cu ispite, că știu că sunt slabă, aș mânca de post și nimeni nu mi-ar mai face capul mare cu: iar postești, o să te îmbolnăvești, iar pleci la biserică etc.
Mă aude și pe mine cineva acolo sus?
Suflet rănit