Măicuța mea,

Mulțumesc mult pentru răbdare și sprijin!!!
...
Știți, acum sunt conștientă de ce rămân în continuare pradă durerii și morții. Este pentru că nu reușesc să renunț la a-mi controla eu viața în loc a o preda total Domnului. Nu strig la EL, nu-L chem și mi-am dat seama de ce trăiesc asta. Abuzul m-a amenințat să nu spun niciodată nimic din ce mi s-a întâmplat. Mi s-a interzis definitiv să cer ajutor cuiva (fie el om sau Domn) și în acele experiențe de moarte, un duh mut și gângav s-a așternut peste viața mea, amputându-mi-o groaznic. Și prea puțin a mai rămas din ea... De atunci trăiesc așa, mai mult moartă decât vie, cu gura și gândurile astupate. Așa încât am ajuns ca o bestie fără de grai, însingurată și izolată la absolut, acel abuz continuându-se la nesfârșit în mine. Așa am ajuns să nu fiu capabilă să-L strig și las pe Doamne să mă ajute... Acest amănunt închide astfel cercul iadului (=mizeriei) vieții mele.
În concluzie, uitându-mă la mine însămi, vreau să vă mai mărturisesc că poate nici în procent de cinci la sută nu sunt un om ancorat în și bazat pe Dumnezeu. Iar restul de 95% (concentrat mai mult în subconștient și inconștient) din mine respinge cu vehemență pe Domnul de când mă știu, și bat pasul pe loc în tot ceea ce sunt. Căci fără EL nu se poate nimic.
Am simțit să vă arăt aceasta despre mine, să fac efortul de a mă scoate la iveală în fața Cuvioșiei Voastre (ne mai fiindu-mi acum frică) pentru a vădi răul din mine. Vedeți, Măicuță, ce monstru groaznic zace în și peste mine? Vă rog mult de tot, dacă aveți nevoie să tăiați în carne vie în mine, ca să mă vindec de tirania acestui rău, așa să faceți!!! Face-se voia Ta, Doamne, și nu a mea!
Vă mulțumesc pentru tot ce postați pe site, mă străduiesc să învăț și să deprind mersul pe Cale și e de neprețuit tot ceea ce faceți pentru noi, cei ce ÎL căutăm pe Doamne în Cuvioșia Voastră.

Fiți binecuvântată! Sărut mâna cu adâncă recunoștință! Îmi cer iertare că nu îmi găsesc cuvintele!
Elina