V-am „cunoscut” de curând. Prietena mea de suflet, Ioana, mi-a povestit despre influența pozitivă pe care ați avut-o asupra ei. Mi-a dat cărți să citesc și prin ele v-am apropiat de sufletul meu. Mă bucur că există oameni ca dumneavoastră, pentru că avem multe întrebări și nu avem cui să spunem. În general, semenii noștri nu au timp să explice și, de aceea, rămânem cu multe necunoscute. Mie îmi este mai ușor să discut cu cei care au probleme, să îi ajut spiritual, dar îmi este mai greu să lucrez cu copiii mei. La ei mă aștept să gândească cum gândesc eu. Uit mereu că mie mi-au trebuit ani să ajung aici și drumul este tare lung. Și mai departe tot drum este.
Fiica mea m-a întrebat cum se poate apropia de Dumnezeu (are 13 ani) și am vrut să-i spun ceva ca să-și dea seama ce trăiri am eu, dar nu am reușit. Când este în Biserică îmi dau seama că nu L-a cunoscut.
Nu vreau să vă rețin prea mult, dar vreau să vă spun că vă iubesc și de câte ori merg la Mănăstirea Jitianu vă simt prezența. Dumnezeu să aibă grijă de toți păcătoșii!
Cristina