Doamne ajută, tuturor!
În general nu simt să împărtășesc și cu alții ceea ce trăiesc dar acum mă bucur că are cine citi. Să vă spun cum a fost. După mai multe spovedanii înainte de asta m-am rugat îngerului să mă ajute să mă mărturisesc cu "vrednicie", să spun așa. Și... într-un fel extraordinar și totuși obișnuit în trei patru zile până la spovedanie m-am împăcat din inima cu colega mea de serviciu și am început să mă împac cu o altă fată. Sigur a fost un dar. Plus că, împăcarea nu a venit ca o revelație, așa cum așteptam eu, ci simplu, omenește. Am putut avea încredere în asta datorită Maicii, nu vă spun care, care mi-a spus că Dumnezeu vine în multe feluri. Eu până acum nu cunoșteam felul acesta discret de a veni. Mă așteptam la cine știe ce reprezentație. Dar am simțit măreția Lui; acum poate e timpul să Îl văd în simplitate. Iar la spovedit... altă surpriză. Când mă pregăteam să spun iarăși lista interminabilă de păcate, adică lista listă, să nu rămână ceva nespus, m-am trezit totuși că spun altceva, sau că nu mai sunt chițibușară, ca un contabil fricos, să nu fie condamnat pentru o cifră greșită. Și atunci părintele m-a oprit și, da, mi-a zis că am multe frământări, dar cu rugăciune pot deveni mai liniștită, mai împăcată. Nu am stiut exact dacă spovedania a fost făcută corect sau nu, pentru că eu întotdeauna îmi amintesc de câte o privire piezișă sau de câte un gând rău nespovedit și mă gândesc că mă "prinde" El cu asta și nu mă iartă. Dar apoi mi-am amintit că Dumnezeu a venit să mă iubească, să mă ierte... eu sunt cea care nu mă iubesc, nu mă iert și mă pedepsesc. Ce să vă mai spun? După Împărtășanie i-am cerut Domnului să mă ajute să aleg binele, că înclinația mea e să aleg răul și într-adevăr m-am trezit iarăși, fără minuni, fără spectacol, că... oamenii fac aceleași greșeli și eu nu îi mai judec, că au nevoie de răbdare și culmea, îmi e mai ușor să am răbdare, și că azi am mult mai puține frământări decât de obicei. Eu sunt bucuroasă pentru ce mi s-a întâmplat, chiar dacă nu pare mare lucru, pentru că nu știți, sau, să nu vă subestimez, poate mulți știți că e nevoie de râvnă pentru asta. Sau, poate mai mut în cazul meu. Mă bucur, dar am rămas cu o mică întristare: văd că foarte greu Îl las pe El să mă iubească și greu mă iubesc și eu pe mine.
A