Copilul ăsta interior al meu - îl voi numi încă așa -, deși primește fără să se plângă orice formă de atenție și dragoste din exterior, de la alții, în realitate, tânjește după un singur lucru: după mine, cel mare. Este singura iubire pe care acum o caută și care-l hrănește cu adevărat, este singura iubire pe care o recunoaște ca reală, acum, ca fiind iubirea Tatălui, pe care nu a primit-o niciodată - mă refer la figura paternă, chiar dacă o scriu cu majuscule. Deși primește orice altă plăcere: hrană, sex, băutură, iubirea altora etc., ele nu-l ajută, ci doar îl păcălesc o perioadă.
V