Ştiu că drumul acesta este greu, şi mă mai aştept la necazuri, dar ştiu că acum le pot duce altfel, pentru că Dumnezeu este cu mine [1]
Măicuţă Siluana,
Nici nu ştiu pentru ce să vă mulţumesc mai întâi... Încep totuşi cu cartea pe care am primit-o... Am citit deja din ea, şi de atunci am o senzaţie absolut minunată. Am plâns, şi îmi vine să plâng tot timpul, dar e un plâns care mă descarcă parcă de tot ce am adunat rău în mine de o viaţă de nesimţire şi răutate. Nu ştiu de ce efectul cărţii este mai puternic decât al site-ului...
Dar mai am să vă mulţumesc pentru tot ce se întâmplă în viaţa mea... Parcă viaţa de până acum câteva luni nu era a mea... Sub nici o formă n-aş fi crezut acum câteva luni că soţul meu va deveni alt om! Nu mai minte, ascult şi nu-mi vine să cred, aşa ceva nu se poate! Nu se poate dintr-o dată să nu mai mintă, decât sub explicaţia unei minuni făcute de Bunul Dumnezeu! Poate o să mai scape câte o minciună, eu mă aştept la asta, dar acum ştiu că se va vindeca de asta. Şi este altul în general, este mai frumos, stă mai mult pe gânduri, dar simt că nu pe gânduri de răutate. Ştiu că dumneavoastră mă credeţi, deşi este cam de necrezut. Şi este clar că se apropie de mine pe zi ce trece, parcă niciodată nu l-am simţit aşa de aproape, deşi nu face gesturi vizibile, dar simt ceva bun dinspre el, nu ştiu daca este corect ce zic. Se mai întâmplă să aibă momente de furie, dar cum le observ încep imediat să binecuvântez, şi pe el şi pe soacra mea, şi s-a întâmplat de câteva ori să iasă din camera soacrei mele negru de furie, dar acum se duce afară şi când vine în casă este calm. În amânunte ar fi multe de spus, dar nu are rost să vă înşir toate astea. Sunt sigură că după ce va citi şi cartea asta, va avea un nou salt. Şi cred că a observat că, de fapt, eu vreau să rămân singură la calculator, că mai citesc câte un acatist, pentru că am observat că el trage draperia de la uşă să rămân singură, deci a început să aibă şi încredere în mine. Sunt foarte foarte fericită! Să nu vă speriaţi, că nu voi fi dezamăgită, ştiu că drumul acesta este greu, şi mă mai aştept la necazuri, dar ştiu că acum le pot duce altfel, pentru că Dumnezeu este cu mine, şi este cu mine mai mult decât merit eu încă. Dar sper să ajung să pot merita mai mult cu ajutorul Lui. Acum am început să mă rog mult de tot pentru băiatul meu, marele păcat al meu, faptul că nu l-am crescut în credinţă. Dar ştiu că Dumnezeu poate orice şi acum asta îmi doresc mai mult decât orice, mai ales că nora mea mi-a zis că el trăieşte ca şi un om credincios, adică este un copil minunat, atâta doar că nu se roagă la Dumnezeu, dar va fi şi asta, sunt sigură.
Cu multă dragoste, cu mult respect şi cu multă recunoştinţă,
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Steluţa