Bună ziua.

Am trecut printr-o experienţă destul de grea de curând. Am plâns și am suferit, am fost la pământ și pentru prima dată în viaţa mea nu am mai simţit ură și răzvrătire ci numai protecţia lui Dumnezeu.
Încă momentele în care realizez asta sunt trecătoare, dar niciodată nu am simţit atâta dragoste de la Dumnezeu pentru mine... eram la pământ și numai El m-a sprijinit, L-am simţit ca nişte braţe, ca o iubire imensă. A fost tot ce-mi trebuia. Acum simt că am deschis ochii. Și pentru prima dată mă tem... aș dori să-i închid la loc, pentru că la fel mă sperie și adevărul. Suferinţa care a declanşat experienţa mea contează mai puţin acum, tot ce contează este că acum ştiu ceva ce până acum nu ştiam. Am încă o mulţime de întrebări dar am învăţat că răspunsurile vin... nu se descoperă.

Și totuşi sunt foarte tentată să trec în păcat, deşi ştiu că acum am puterea de la Dumnezeu să fiu cum aș fi dorit...
Nu vă întreb ce să fac, dacă să păcătuiesc sau nu, ştiu răspunsul... dar poate aveţi ceva de spus care să mă ajute...

Mulţumesc,

Claudia