Iertați-mă, Măicuță,

Dar nu m-am putut abține să nu vă scriu. Am citit mesajul „gânduri pentru Adela” și vreau să vă spun că eu am făcut totul întocmai cum zice ea, în relația mea cu fostul prieten. Inclusiv sfatul cu duhovnicul. Rezultatul a fost că fostul prieten a început să mă acuze tot mai mult că sunt „habotnică” și că citesc prea multe cărți religioase, s-a înfuriat când a aflat că duhovnicul îmi dă voie să învăț duminica, zicând că sunt ca și comuniștii care nu considerau munca intelectuală ca fiind muncă, din moment ce îmi dă voie să învăț, dar nu să muncesc munci „fizice”, m-a amenințat că dacă vreodată o să-i impun și lui religia mea ne despărțim (Deși eu nu i-am impus niciodată nimic, și nici nu aveam de gând. O singură remarcă i-am făcut când a început să cumpere revista Playboy, dar și cu aceea nu l-am cicălit.). Duhovnicul m-a sfătuit să îl las și să găsesc „o partidă mai bună”, ceea ce nu am făcut, ci dimpotrivă, m-am revoltat că a putut spune așa ceva. Așa ca l-am lăsat pe duhovnic, și nu am mai căutat altul stabil, ci am început să merg la cine nimeream. După care, tot înaintând pe Cale, am ajuns să mă conving la vremea respectivă că totuși nu este bine să trăim necăsătoriți și am refuzat să mai am relații intime cu el, după care el mi-a zis că niciodată nu-i bine cu mine, căci și dacă ne căsătorim o să-i impun să facem o grădiniță de copii etc.... Și totul s-a sfârșit prost, deși motivul a fost că eram prea săracă... Însă comportamentul meu nu l-a făcut deloc să se apropie de Biserică, ci dimpotrivă, se întrista că nu poate avea și el o prietenă „normală”. Și vă asigur că am făcut absolut tot ce scrie pe site... Și în perioada aceea simțeam și eu cam cum îmi scrieți dumneavoastră, că în biserică aveam viața... De asta nici nu m-a afectat, pe moment, despărțirea, ci m-am rugat un an de zile pentru el să reușească la examenul de rezidențiat.
De atunci multe s-au schimbat... Teoria este una, practica este cu totul altceva...

Vă îmbrățișez cu mult drag,
Adriana