Sărut mânuța, Maică!
Mi-am dat seama că binecuvântarea lucrează în ființa noastră mult. Din toate lucrurile mai puțin plăcute și mai dificile ce ni se întâmplă, cu ajutorul binecuvântării putem lua ce e bun din ce ni se întâmplă, oricât de rău ne-ar părea.
Acum apare o împotrivire în omul meu vechi față de omul nou care lucrează cu harul Domnului: el caută motive să își mențină postura de victimă, care, șocant, e aproape ca o hrană pentru el, mai mult, ca un fel de a fi. Acum apare îndoiala înaintea lepădării de omul vechi: „Ce se va întâmpla după? De unde știu eu că asta e calea?”.
Harul Domnului stă acolo lângă noi cuminte și foarte delicat, așteptând să îi deschidem și să lucrăm cu El fără să ne forțeze. Dar grea e răstignirea! Bine că avem modelul Mântuitorului. Slavă Lui că a înviat și a biruit moartea în toate formele ei din lumea asta!
Doamne ajută și rugați-vă și pentru noi să-L putem urma!
Cu drag,
Raluca