Sărut mâna, maică Siluana!
Sunt băiatul care ar fi trebuit să facă acel gest astăzi, 14 februarie 2009, dar nu știu cum, sincer nu pot să îmi explic, am început să am o teamă deoarece la prima tentativă nu am avut frică deloc, însă acum am așa o stare de frică, uneori simt cum mi se moleșesc picioarele; nu am mai pățit așa ceva până acum. Poate este cumva din cauză că atât de mulți oameni s-au rugat pentru mine. Sincer nu îmi pot explica, este prima dată când pățesc așa ceva, acum când scriu aceste versuri plâng un pic. Nu știu de ce dar plâng de simt și lacrimile ce gust au. Am zis: Doamne dacă acesta este semnalul de a nu face gestul promit că nu te voi mai dezamăgi și îți voi mulțumi.
Vreau să mulțumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine. Simt așa o ușurare în suflet ca și cum m-aș fi născut acum pentru prima dată, nu știu de ce.
Sergiu