Mor de rușine că mintea mea e atât de murdară și plină de hule din cele mai scârboase. Nu îndrăznesc să ridic ochii spre cer… Cum aș putea? Sunt atât de mizerabilă. Mi-e silă de mintea mea ticăloasă. Am zile bune în care mă mulțumesc să fiu mică și neînsemnată și apoi mă trăsnesc gânduri atât de ucigător de rele și de scârboase, că îmi vine să mă bat singură. Or fi și ispite, nu zic nu…

mizeria umană