Saru’mâna, Măicuță dragă!

Decizia de a te căsători pentru a fi pură și responsabilă implică hotărârea de a avea un copil? Mă pot gândi la căsătorie separat de gândul de a avea și copii imediat??? Unde ne situăm în cazul în care alegem doar prima variantă? Se traduce asta ca fiind o iubire incompletă și imatură? Cât de rătăcită e mintea mea????
Maică, noi ne-am căsătorit de un an și jumătate. Ne iubim și ne dorim o căsnicie bazată pe dragoste deplină, pentru că reprezintă pentru noi singura sursă autentică de fericire. Cu toate astea suntem amândoi foarte tineri, abia terminăm facultatea și suntem bulversați de toate schimbările apărute în viața noastră.
Eu abia mi-am început activitatea profesională și totul merge bine.
Măicuță, spuneți-mi e aparență?? Pot vorbi de priorități??? Sau nu am alternative???? Pentru că fericirea, cea pe care o caut, nu e de mai multe feluri… și dacă e așa cum cred… cum să fac să nu simt că fac „compromisuri” cu o minte adormită și amorțită de idealism și naivitate? Vreau să scap de naivitate, dar vreau să îmi păstrez inocența. Cum fac asta???

P.S.: V-am întâlnit în curtea Mitropoliei și îmi venea să alerg în brațele dumneavoastră, să vă sărut mânuțele și să vă spun că vă iubesc… mă bucur că acum știți…
Cu mult respect și dragoste,
Cătălina