Lacrima-i al minţii strop,
Care s-a întunecat,
Cu un gând trecut în trop
Şi apoi s-a tulburat.

Lacrima-i  strop de durere,
Dintr-o inimă înfrântă,
Părăsită de putere
Ce-o ţinea încremenită.

Lacrima-i un strop de suflet,
Ce vădeşte rana lui,
Însoţind mereu un plânset,
Lângă colţul ochiului.

Lacrima nu-i slăbiciune,
Cum se spune uneori,
Lacrima-i amărăciune,
Pusă-n ochii amândoi.

După  ploaia cea de lacrimi,
Mereu vine un senin,
Depărtându-ne de patimi,
Mai rămâne un suspin.