Încerc să înțeleg în ce fel a devenit această „suferință” o plăcere pătimașă [1]
Maică, spuneți: „Doar dacă vrei cu adevărat să scapi de suferința de care te plângi și să jertfești plăcerea pătimașă pe care ți-o asigură starea de victimă.”
DA, Maică, vreau. Încerc să înțeleg în ce fel a devenit această suferință sau „suferință” o plăcere pătimașă.
Eu nu o percepeam așa până acum, cu toată onestitatea. Dar mă străduiesc să mă dau la o parte și să îi fac loc ideii că e adevărat, oricât pare de „ciudat”.
Nici nu știu dacă e util să îmi dau seama, dar ceva îmi spune că e necesar, pentru mine cel puțin.
Îl rog în continuare pe Dumnezeu să mă lumineze. Știu că o va face.
Călin îmi e de mare ajutor, chiar dacă nu știe. Multe dintre postările lui de pe blog au făcut câte o crăpătură în întuneric. Îi mulțumesc în rugăciune.
Gata, am tăcut. : - )
Sărut mâna!
A.