Îmi place să cred că i-am iertat pe toți cei pe care i-am cunoscut și mi-au greșit într-un fel sau altul; cu toate astea, realizez că, atunci când îmi vine în minte imaginea cuiva, aceasta e de multe ori însoțită și de amintirea celor pe care consider că le-a greșit față de mine și durerea pricinuită de acestea. Să fie acesta un semn că de fapt nu am iertat cu adevărat sau se datorează faptului că „sentimentelor de mânie și durerii le trebuie timp pentru a se stinge” ?
MG