Când am citit mesajul lui E., mi-au dat lacrimile [1]
Dragă Măicuță,
De vreo două zile mă gândesc să vă scriu, de data asta nu pentru că am o problemă, ci pentru a mă pleca în fața dumneavoastră și a vă săruta mâna. Vă scriu mai rar, doar în perioade de „criză”, pentru că acum știu cam ce trebuie să fac, care-i direcția de urmat. Scriu mai rar, dar vă port în inima mea, listuța mea la preot începe cu părinții mei, urmați de Măicuța mea, care m-a trezit duhovnicește. Și ce surpriză plăcută am avut când la un Sfânt Maslu, aici în Ottawa, cineva mai avea pe listuță pe Maica Siluana!
Când am citit mesajul lui E., mi-au dat lacrimile. Cu mine ce s-ar fi întâmplat dacă Măicuța nu ieșea din Mănăstire? Rămâneam într-o orbecăială continuă, într-o iluzie totală. Eram doar botezată creștin, dar Iisus rămânea doar o imagine în icoane pe care eu nu le puneam pe pereți, că mă rușinam de prietenii mei, intelectuali. Acum am pus icoanele la locul lor, și-L rog pe Domnul Iisus Hristos să vină și-n inima mea, în viața mea. Și ca mine sunt sute. Și-atunci cum să nu-I dai slavă lui Dumnezeu, pentru grija Lui de a ne scoate în cale oameni înduhovniciți (care poate scriu romane, poezii), care se roagă pentru noi, care țin conferințe, ca să ne lumineze mintea și sufletul, că există internetul, care-mi permite comunicarea și-mi dă posibilitatea să ascult conferințele, departe fiind.
Măicuță, cuvintele mele-s sărace să exprime recunoștința și dragostea. Vă sărut mâna și rugați-vă pentru mine, ca Hristos Domnul să învie și-n inima mea,
Maria