De ziua ta
 
 
Nu știi, copil, să socotești
Durerea, cât este de grea,
Când n-o privești de la ferești,
Ci bate chiar în carnea ta –
 
Atât de tânăr, când zâmbești
De suferința altora,
Nu știi ce greu e să slujești
Un om, din chiar durerea ta –
 
Atât de liber, ca un zbor,
De nu știi coase, fără mână,
Nu știi zburda, într-un picior,
Nici boala să o ai, stăpână –
 
Să prețuiești, dacă nu știi,
Că ești stăpân, și nu ești serv,
Că ești întreg, între copii,
Şi nu te doare niciun nerv -
 
Şi dacă azi, când soare ești,
Când ai putere și odoare,
Nu luminezi, în timp ce crești,
Pe cei ce nu au dat în floare,
 
Adu-ți aminte, ce simți, oare,
Când  ești și singur, și te doare?!
 
De-aceea azi, de ziua ta,
Copile, eu te rog să știi
Că numai de vei lumina,
Şi pe duruţii lumii vii,
 
Vor fi și ei, o zi, copii –
 
 
21 mai 2009
 
 
Cu respect,
Jianu Liviu-Florian