Sărut mâna, Măicuță dragă,
Am și eu o mare bucurie pe care mi-ar plăcea mult s-o împărtășesc cu dumneavoastră și cu cei de pe site... Este vorba despre băiețelul meu, Filip, de un an și unsprezece luni, care toată ziua cântă „alulia, Tatăluli, da Doamne, amin...” și ce mai știe el să spună. Vorbește în chineză acum dar îi plac foarte mult slujbele bisericii și-l impresionează mult părintele nostru duhovnic... Când venim acasă de la slujbă, începe să-l imite. Ia o carte la întâmplare, o ridică și începe să cânte. Atunci „iese” cu Sfânta Evanghelie. Alteori o așează pe un scaun și începe să citească, atunci „citește” din Sfânta Evanghelie. Sau ia un prosop de bucătărie și o cană, le așează pe masă și „săvârșește Sfânta Jertfă”. Are și „cădelniță”.
Acum două săptămâni, la Sfântul Maslu, când Părintele era în biserică și se ruga cu enoriașii, Filip a intrat în Altar și a început să cânte. Părintele îl lasă să intre în Altar, să stea lângă el când slujește... unele femei din biserică îi spun chiar „părintele”.
Este adevărat că înainte de-al avea i-am spus Fecioarei Maria că tare mult mi-ar plăcea să am un băiat care să se facă preot și dacă este și voia lui Dumnezeu, să mă ajute. Cred că mi-a ascultat rugăciunea.
Și acum când vă scriu el cântă „alulia, alulia...”.
Pomeniți-l în rugăciunile dumneavoastră, Măicuță. Și Dumnezeu să vă răsplătească cu toate darurile Sale pentru tot ce faceți pentru noi.
Doamne ajută!
B.