Doamne ajută, Măicuță!
În cursul acestui Seminar mi-am dat seama cât de importantă este predarea noastră lui Dumnezeu, căutarea Împărăției cerurilor, lăsarea în grija Lui, fără a ne face prea multe probleme sau a ne lamenta. Toată această predare este către un Dumnezeu pe care noi nu-L cunoaștem, nu-L înțelegem. De aceea ne este greu să ne lăsăm în totalitate în grija Lui. Prin predare va veni și cunoașterea adevărată: a lui Dumnezeu, a noastră și a Lui Dumnezeu în noi.
Pentru mine există o piedică în a urma această Cale, piedică constituită de mândrie și de egoism.
Mândria și egoismul duc la multe suferințe sufletești prin lezarea eu-lui care nu este EU. Mândria lezată duce la înverșunare, la suferință neasumată și netrăită duhovnicește, la numeroase lamentări și la acea „plăcere” care provine din suferință. Noi nu arătăm suferința noastră Domnului, facem din ea o „unealtă” în vederea „împlinirii” unei nevoi. Ne face plăcere să trăim în această continuă stare de plângere. Dacă nu ar fi această suferință patologică, paradoxal am suferi și mai mult. Plăcerea pe care o căutam în suferință este pentru a ne umple golul din rezervorul nostru de iubire, gol ce s-a creat prin lipsa lui Dumnezeu.
Deși cunosc și simt tot ceea ce am scris mai sus îmi este totuși foarte greu sa mă predau lui Dumnezeu, să accept voia Lui și să-mi asum tot ce vine asupra mea ca urmare a predării - bucurie sau suferință (suferință trăită duhovnicește).
Durere, luptă, neacceptare, suferință și înverșunare se nasc în mine atunci când gânduri de mândrie mă necăjesc sau când „personalitatea” îmi este lezată.
Acestea aș vrea să le predau lui Dumnezeu pentru a le transforma în bucurie, smerenie și dor de El.
Doamne, primește neputința noastră, primește suferința noastră născută din înverșunare și mândrie, primește eu-l nostru rănit ca urmare a lipsei smereniei adevărate, primește lupta noastră, a războiului lumesc, primește rugăciunea noastră ce se ridică spre tine cerând ajutor. Ajută-ne Doamne, deschide ochii inimii noastre că să te cunoaștem, înmoaie sufletele noastre și smerește toată ființa noastră, întoarce toată înverșunarea noastră în război duhovnicesc, întru dorința de Tine, în iubire desăvârșită și întru-Ți continuă predare. Fie Doamne voia Ta și nu a noastră! Amin.
G