Inima mi se încrâncenează când aud veşti despre vremurile ce sper eu să nu vină. Şi aş vrea să îl iubesc pe Dumnezeu să mă topesc în El şi să mă predau voii Sale, dar nu pot cât timp inima e plină de încrâncenare, durere, amărăciune şi teamă pentru mine, familia mea şi toţi oamenii. Dumnezeu este iubire am auzit de atâtea ori, dacă e aşa de ce lasă să ne fie pusă în pericol mântuirea? Ce vină avem că ne-am născut în vremurile astea? Ce vină au copiii ce se nasc? De ce să prindem noi vremuri apocaliptice? De ce vor unii să trăim în frică? Am îndoieli serioase privind mântuirea mea... mă tem că din slăbiciune, din frică sau din puţină credinţă să nu cedez acelora.
Dumnezeu poate să alunge de la noi răul acesta, poate să amâne vremurile apocaliptice. Oare o să o facă?
De ce să nu trăim şi noi plinătatea zilelor noastre în pace, ca toţi oamenii să aibă timp de întoarcere şi de pocăinţă şi să sperăm că ne mântuim cu toţii împreună?
De ce?
Dumnezeu să mă ierte dacă am spus ceva fără să gândesc prea mult şi să ne ierte pe toţi că suntem slabi şi neputincioşi
Urgent de iad