Alteori mă mulțumesc să stau și să simt... [1]
Hristos a înviat și sărut mâna Măicuță!
Întâi, vreau să vă mulțumesc pentru Seminar și pentru tot ce ați făcut pentru mine, sfinției voastre și obștii Centrului Sfinții Arhangheli. Vă pomenesc în rugăciunile mele.
Aș vrea să le spun și altora, și celor care citesc pe site, despre schimbările lăuntrice, însă e încă „ceva” ce simt că mă împiedică să comunic de la inimă la inimă... Simt ca e nevoie de răbdare, iar tăcerea spune uneori mai mult...
Seminarul îl fac uneori cu mătănii... alteori mă mulțumesc să stau și să simt... să ascult... biata mea inimă sfâșiată, părțile corpului, fața, care o reflectă...
Sentimentul de recunoștință față de mila Domnului e foarte des... mai ales după mătănii.
Iar mătăniile îmi sunt de ajuns și pentru mișcarea necesară zilnică. Slavă Domnului, nu mă așteptam!
Sunt multe simțite, însă le las să se așeze.
Doamne ajută!
AB