Ajung să simt și să înțeleg viziunea marelui Inchizitor [1]
Doamne, ajută!
Aș avea și eu o întrebare. Vă mulțumesc anticipat și vă rog să mă iertați. Dacă Adevărul este cuprins într-o doctrină și doar prin aceasta se poate ajunge la Adevăr, atunci într-adevăr, numărul celor care au acces la El este limitat... într-un mediu ortodox, probabil nu este o concepție egoistă a exclude posibilitatea mântuirii în afara Bisericii însă observând limitele umane (de înțelegere, mai ales), chiar și a celor din Biserică, apoi a celor din afara ei... ajung să simt și să înțeleg viziunea marelui Inchizitor... și sper să existe o Cale în care forma să fie diferită, însă conținutul același, încât toți oamenii să poată avea acces la mântuire și nu în urma unei îndelungi cercetări a diferitelor doctrine, sau îndelungi studii, ci prin urmarea firească a dorinței de ideal, de dragoste și de frumos, adică prin ceva accesibil tuturor și nu doar unei fericite minorități.
Personal găsesc viața monahilor una dintre cele mai minunate căi, însă incompatibilitatea dintre cele două realități (trăirea în Realitate a unui monah și viața firească a unui mirean... neortodox) precum și imposibilitatea tuturor de a trăi astfel, într-o singură formă, mă face să resping aceasta ca fiind unica cale și să o consider o cale minunată, printre multe altele, care duc în final în același punct, indiferent de naționalitate sau religie. Care este poziția Bisericii față de cei din afara ei? Există mântuire pentru ne-ortodocși? Vă mulțumesc și mă iertați.
Adela