Aș vrea să vă întreb dacă incapacitatea de a reveni la o iubire (romantică) pierdută din cauze întemeiate înseamnă de fapt lipsa unei iertări totale? Partenera mea a greșit grav față de mine, eveniment în urma căruia m-am străduit să iert (pentru că și eu am greșit ulterior) și cred că am reușit, dar am rămas cu un gol în suflet. M-am luptat cu mine însumi să îmi reinoculez acea iubire care era înainte, dar nu am reușit (nici nu prea am fost ajutat). Am rămas doar cu un soi de dragoste inferioară pe care o ai față de un aproape oarecare (știu că greșesc clasificând iubirea, ar trebui poate să avem dragoste totală față de toată lumea, dar momentan la nivelul acesta mă aflu). Ce a rămas între noi nu e iubirea aceea care ar trebui să fie între bărbat și femeie.
Știu că alternativele sunt clare: căsătorie sau despărțire. Dar simt că nu am suficient pentru niciuna din variante: nici destulă iubire, nici destulă indiferență. Pare o situație fără ieșire. În caz că aș opta pentru varianta căsătoriei, ce trebuie să fac ca să revin la o dragoste curată și necondiționată, condiție de bază pentru Taina Sfintei Cununii?
Vă mulțumesc.
B.