Dragă maica Siluana,
Dumnezeu să vă bucure cu raiul!
Vă întreb cu mintea, sufletul și inima: Ce se ascunde în spatele unei dureri sufletești sufocante provocate de ,,ochii bărbatului meu care sorb alte femei, numai pe mine nu mă mai văd, deși înaintea căsătoriei spunea că mă iubește cât poate iubi un om și nu mă va trăda?”.
Dar nu despre trădarea trupească vreau să vă vorbesc, ci despre cea sufletească, pentru că simt cum se scurge o energie sufletească de la el spre alte femei, și în special spre una dintre ele, și asta mă doare cumplit.
Mergem împreună la diferite evenimente și eu rămân un decor. Imediat ce depistează o femeie pe placul lui nu-și mai ia ochii de la ea și începe să se agite. Plus că este de-a dreptul fascinat de o cunoștință pe care o soarbe din ochi de câte ori ne potrivim a fi în același loc. Își schimbă comportamentul, încearcă să fie și el sau să fim și noi prin jurul ei și toate astea ca și cum eu nu pricep nimic. Nu înțeleg de ce se agită brusc la vederea ei. V-am mai spus că simt energia lui care se duce ca fulgerul spre ea. Nu trebuie neapărat să văd cu ochii mei cum se uită, ci simt această energie sau forță cum pleacă foarte intens.
Cu ani în urmă i-am spus că mă doare ce face, i-am spus și că mă deranjează că nu se abține de la uitatul după acea femeie și mi-a spus că sunt nebună, pentru că el nu se uită la ea. Mi-a atras atenția (urlând) că e foarte supărat pentru că eu nu mă mulțumesc cu faptul că îmi e fidel și nu apreciez acest lucru. Nu pot discuta normal cu el pentru că urlă și mă jignește foarte tare. De aceea evit să-i mai spun și mă fac că nu observ, dar vai, sufletul meu plânge cu amar. Probabil că nu mă mai iubește sau are o formă ciudată de a iubi.
Pentru unii aceste lucruri par ”prostii” sau lipsite de importanță, dar mie îmi sfâșie sufletul. E vina mea că simt ce simt?
Cu recunoștință,
Lăcrămioara