Doamne ajută!
Iertați-mi îndrăzneala, dar de ceva timp mă macină o problemă și am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am citit la Sfinții Părinți (cel mai recent în cartea Starețului Tadei) că trebuie să ne împlinim datoriile la serviciu ca și cum lucrăm pentru Dumnezeu, că orice lucrare este Dumnezeiască. Însă cum se împacă acest aspect cu faptul că nu ești de acord cu activitatea pe care o practici la serviciu? Dând exemplu cazul meu, eu lucrez într-o bancă și pot spune că nu mă simt o bună creștină ținând cont că sunt nevoită să mint clienții pentru a-i convinge să fie de acord cu anumite modificări ale contractelor de credit pe care le au (minciuna presupune faptul că le spun clienților ceea ce vor să audă pentru a accepta anumite condiții). În cazul în care aș fi sinceră cu clienții, ar însemna să îi sfătuiesc să încerce să își încheie cât de repede contractele pe care le au cu banca, în această situație fiind sancționată și ulterior concediată pentru că încalc procedurile băncii. Sunt astfel nevoită să manipulez săracii oameni pentru a-i atrage și mai mult în capcanele întinse de sistemul bancar cu care nu sunt de acord.
Ținând cont de aceste aspecte, ar trebui să gândesc că sunt numai anumite servicii în care poți lucra ca pentru Dumnezeu? Pe de altă parte, sunt conștientă că fiecare clipă și activitate trebuie să o închinăm lui Dumnezeu, dar eu nu simt cât timp sunt la serviciu că fac ceva plăcut lui Dumnezeu, din acest motiv sunt într-o permanentă împotrivire și înverșunare împotriva regulilor de la serviciu.
Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat și vă rog să mă iertați!
Lavinia