Maica mea, când mi-ați scris despre Prezența Domnului în noi, am realizat că eu nu mă raportez la El ca prezență și să fiu centrată pe El, ci mă raportez la mine ca prezență conștientă de prezența Lui, dar centrată pe mine. Nu știu cum să explic asta, că eu, într-adevăr, eram cu gândul la Domnul, eram deschisă față de El, dar El era exterior mie iar eu eram personajul principal din viața mea. 
Și de când am primit răspunsul, am zis să văd ce înseamnă schimbarea asta și am realizat că n-am nicio treabă, că nu știu, nu pot... că eu așa am trăit o viață, poate cu ”scăpări” uneori în partea cealaltă, în centrarea pe El, dar neconștientizate.
Și ieri am început să mă întreb ce înseamnă asta: a fi ”conștientă de Prezența Lui în mine”. Toată ziua, ăsta a fost fondul meditativ al zilei, în ciuda discuțiilor etc. 
Mi-e greu să povestesc pentru că îmi pare că pierd ce am simțit, punând în cuvinte, că nu pot reda asta.
1. este vorba despre Viul din mine, cu consecințele: pot fi deschisă celorlalți, pentru că acest Viu din mine nu poate fi în niciun fel lezat, schimbat, știrbit, sărăcit, iar acum știu și poate să nu-mi mai fie frică, tocmai din aceleași motive.
2. este vorba de Viul din ceilalți. Maica mea, azi v-am rugat să vă rugați pentru noi, ca să mărturisesc despre starea mea, anume că am trecut prin asta; cu siguranță, voi mai trece, pentru păcatele mele și pentru lucrarea mea, pentru lucrarea lui, dar și ieri, și azi, eu am simțit că Viul din mine se poate adresa Viului din el și că la nivelul ăsta se rezolvă lucrurile...

Maica mea, Dumneavoastră tot vorbiți despre asta... dacă mă uit pe site, găsesc probabil zeci de mesaje în care amintiți despre asta ”Această amintire e o ațintire a minții, a atenției, la Prezența Lui în noi”, ”primirea mângâierii Prezenței lui Dumnezeu în noi” eu nu știu cum n-am ”văzut” până acum asta, că nu e vorba de eu, care văd prezența Lui, ci de El care e prezent și asta nu ține de mine, ci de iubirea Lui față de mine... îmi amintesc ce notasem eu odată, dintr-un răspuns de la Dumneavoastră - e de mult - ”să te vezi văzută de Domnul” - eu mă vedeam văzută din afară, nu dinăuntru. Tot scriu și tot scriu uimirea asta și o întorc pe toate părțile și nu știu ce mi-a scăpat până acum, dar slavă Ție, Doamne!
Știți, de ieri, parcă sunt alt om. De ieri am înțeles multe și referitor la relația cu Dumneavoastră, și cu toată lumea... 
Tot îmi vine să-mi cer iertare, mi se pare că era o chestie atât de elementară, nu știu cum de am primit așa de greu... Adică știu, dar nu știu.
Sărut mâna, Maica mea și mulțumesc pentru toate și pentru drag și pentru rugăciune
Vă iubesc mult mult
Cr