de ce să Te mai caut prin cer
când Tu ai coborât până la iad
de ce urcând nu simt că pier
şi coborând nu pot să cad
de ce-ai venit aşa de mult
în Liturghia cea de azi
de ce-ai murit în tristul cult
şi-ai înviat în mugurii din brazi
de ce să Te găsesc când eşti cu mine
şi-n mine este altul nenăscut
de ce nu Ţi-ai luat un câine
spre a nu mai fi vândut
de ce să-Ţi spun că Te iubesc
când Tu ai luat toată iubirea
de ce prin moarte să cerşesc
un singur fir din toată Firea
nu-s mulţumit unde eşti Tu s-ajung
când Tu ai fost unde sunt eu
de ce mă simt olog şi ciung
când mor încet şi sigur şi mereu
de ce Stăpâne nu mai faci
o şezătoare-n care noi
să Te-ascultăm cum taci
şi să ne-ntoarcem în noroi.