Sunt foarte derutată, Maică! Prima dată când v-am scris a fost pentru prietena mea care se presupunea că a rămas însărcinată. Îmi doresc enorm să fiu alături de Dumnezeu cu sufletul şi încerc din răsputeri, numai că lupta e atât de grea uneori datorită ispitelor. Am 19 ani, anul acesta termin liceul şi am un prieten care stă în alt oraş. Amândoi încercăm să urmăm calea cea dreaptă şi vrem să ne căsătorim, numai că eu am mari îndoieli. Înainte de a fi cu el, avea patima beţiei, a desfrâului, acum e altul. Avem chiar duhovnic, dar mă tem ca trecutul să nu revină asupra lui la un moment dat. Am uneori atacuri nervoase şi îl judec pentru că tatăl meu are şi acum probleme cu alcoolul şi îmi amintesc cu durere că nici o sărbătoare nu a fost liniştită, ceea ce mă doare enorm. Nu vreau să se întâmple aşa şi cu el, coincidenţa este că el lucrează în armată, domeniu în care a lucrat şi tata. Cum aş putea să găsesc un echilibru, ce să fac? Să urmez facultatea acolo unde îmi doresc sau să rămân lângă el... cu toate că îmi doresc enorm de mult familie, copilaşi.
E vorba de partea practică pe care o impune viaţa, la care ne supunem singuri şi de partea spirituală care este atât de mult criticată! E vorba de faptul că unii mă îndeamnă să fac carieră, să lupt pentru asta. Vreau, dar nu cred că acolo e fericirea!!! Dumnezeu nu stă in modernitate! Îl iubesc pe prietenul meu, dar sunt nesigură. Singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevărat este să rămân cu Dumnezeu.

Eu sunt din Tecuci, judeţul Galaţi, dar aş vrea să fiu la curent cu tot ce faceţi, să particip, măcar prin intermediul internetului. Poate dacă binevoiţi să îmi daţi câteva id-uri ale unor oameni credincioşi cu care să pot vorbi, să fim unii lângă alţii. Am nevoie de prieteni de genul acesta, am nevoie de dumneavoastră!

Drumul e greu, dar Domnul e cu noi! Vă iubesc mult, aştept răspunsul cu nerăbdare când binevoiţi!

Doamne ajută!!!

B. M.