De mică copilă eram credincioasă, dar la vârsta de 18 ani mediul din familie şi slăbiciunea m-au împins să-mi încep viaţa sexuală. Am simţit că mor şi ştiam că s-a schimbat ceva în mine. Asta nu-i nimic. Până să fiu cu prietenul meu, am mai căzut şi cu alţi bărbaţi. E foarte dureros, dar am zis şi cred că poate mă ajută Dumnezeu să mă mântuiesc printr-un copil, să mă rog pentru el. De asta am rămas însărcinată. Dar totuşi, fiind la facultate, mulţi oameni mă văd o fiinţă deşteaptă şi vor să mă angajeze. Aş vrea să fac avort, căci altfel îmi ratez mult viitorul. Şi totuşi... port un suflet în pântec. Ce să fac? Nici mie nu-mi vine să cred, dar pe de o parte mă bucur! Vreau să vă rog să-mi daţi nişte soluţii, să îmi educ copilul creştineşte încă din pântece (nu sunt încă căsătorită). Nu ştiu ce să fac. Aş vrea ca şi mama să se roage pentru mine, dar ea mă face curvă şi mă ceartă! Îmi plânge inima, dar nici nu pot să-i spun!

Vă mulţumesc, Doamne ajută!

A.