Mirosea a crini printre copaci

și nările noastre s-au dilatat mari

De prea mult dor de tine.

Te căutam în aerul plin de soare.

Știam că ești acolo.

Toată lumea știa.

Și era bine așa

Deși era și dureros.

Eram toți bucuroși pentru tine

Și triști pentru noi.

Ce o să facă lumea asta oarbă

Fără ochii tăi?

Ce o să facă cu toate câte ai văzut?

O să scriem iar povești despre o vedere pe care nu o vedem?

Măicuță a Maicii Domnului,

Cu blândețea ta severă

Desfundă inimile noastre

Și adu-ne de sus vedere adevărată

Și bucurie sfântă!