Măicuță dragă,
Ce mi s-a întâmplat săptămâna asta... doresc să împărtăşesc acest lucru deoarece sunt multe tinere care ar putea să fi fost în situaţia mea. Nu doresc să pun prea mult accent pe întâmplarea propriu zisă, ci mai mult pe aspectul că fiecare zi reprezintă un drum de parcurs, dar, şi mai mult, e plin de ispite... am mers săptămâna asta să-mi rezolv o problemă în oraş şi am fost acostată de un moş. Urât cuvânt, dar când mă gândesc ce era să-mi facă... a început să mă strângă în braţe şi să-mi zică tot felul de chestii, că soţia lui e bolnavă, că îi par foarte drăguţă, să păstrăm o legătură. Intrasem puţin în panică, dar apoi m-am gândit că nu poate să-mi facă nimic, am reuşit să fiu tare. Asta s-a întâmplat în magazinul lui unde vinde cizme.

Doresc să spun tuturor un lucru pe care l-am înţeles: chiar dacă ne gândim şi ne spunem în minte că suntem întru totul în iubire către Dumnezeu, trebuie să fie mai mult decât un gând. Că dacă mergem azi la biserică şi mâine ne spunem că nu mai are nici un rost, atunci lăsăm să apară ispitele, trec în noi şi după aceea ne regretăm. Câteodată simt că doresc să mă schimb, azi să fac un pic mai bine decât ieri. Oricum nu am păţit nimic, am reuşit să depăşesc, dar am fost speriată... mi-era ruşine să zic la cineva, i-am zis colegei mele de bancă, care ştiu că nu m-ar putea trăda. Mă gândesc că dacă acum am "fost ajutată", dacă mi s-ar întâmpla ceva asemănător cum aş mai proceda, câtă forţă aş mai avea, măicuţă? Ce speriată am fost!!

Aveţi cumva sediul la Craiova? Chiar dacă aş găsi o carte scrisă, pentru mine nu e un impact aşa de tonifiant cum ar fi faţă în faţă. Eu învăţ în Tecuci.

Îţi mulţumesc că mă asculţi şi, cum am zis şi la începutul mesajului, că nu treci cu vederea.

Georgiana