Chiar nu ne putem permite luxul de a ne îndrăgosti, de a simţi ceva frumos la vederea persoanei iubite? [1]
Blagosloviţi şi iertaţi, Maică!
Vă scriu pentru că am citit multe întrebări şi răspunsuri pe site, am văzut mulţi tineri care şi-au exprimat durerile, neputinţele, problemele şi care au primit un răspuns de la dumneavoastră. Sper ca şi eu să primesc răspuns la o nelămurire pe care o am de ceva timp...
Eu vă scriu legat de un lucru citit chiar pe site, este vorba despre articolul despre dans. La un moment dat am citit acolo despre hora în satul românesc, iar dumneavoastră aţi spus ceva legat şi de prieteniile dintre tineri, de felul în care se legau şi de cum ajungeau să se căsătorească; aţi spus ceva de genul că de cele mai multe ori, căsătoriile se făceau cu intermedierea părinţilor, tinerii nu prea îşi permiteau să se îndrăgostească, adică să aibă o simpatie faţă de cineva anume. Dacă părinţii decideau că viitorul mire / viitoarea mireasă să fie dintr-o anumită familie, tinerii erau nevoiţi să se supună.
Acum vine întrebarea mea: credeţi că e bine să te căsătoreşti cu cineva pentru că părinţii (şi chiar şi duhovnicul) te sfătuiesc aşa, spre o anumită persoană? Chiar nu ne putem permite luxul de a ne îndrăgosti, de a simţi ceva frumos la vederea persoanei iubite? (Desigur, nu mă refer la patima trupească, pur şi simplu la sentimentul de a fi îndrăgostit şi de a-ţi dori cu toată fiinţa să fii alături de cel drag) Pentru că sunt într-o situaţie oarecum similară şi simt că e o mare frustrare să încerc să mă îndrăgostesc forţat de cineva... Duhovnicul m-a sfătuit să am răbdare şi nădejde şi să nu-l îndepărtez pe băiatul de care v-am spus. Ştiu că trebuie să facem ascultare, că prin duhovnic ne descoperă Dumnezeu voia Sa, dar ce să fac dacă mi-e atât de greu să-l accept pe băiatul respectiv, în sensul că nu simt nimic pentru el? Poate ar trebui să vă menţionez că, înainte de a-l cunoaşte pe acest băiat, m-am îndrăgostit de cineva cu care nu aveam nicio şansă să mă căsătoresc, deşi mă plăcea şi el... şi, cu mare durere, m-am depărtat de el, dar sperând în inima mea că într-o zi mă voi îndrăgosti de cine trebuie. Deci poate că nu ştiu să aleg, poate chiar din acest motiv e mai bine să mă supun?
Vă mulţumesc pentru timpul acordat citirii mesajului meu şi vă rog din toată inima să-mi răspundeţi la frământările mele, atât cât se poate şi cât vă permite timpul.
Doamne ajută!
Alexandra