Sărut mâna, Măicuţă dragă! Ce frumos că sunt atâţia tineri care se luptă să trăiască o viaţă curată!
Mă gândeam într-o zi că părinţii mei nu m-au învăţat un lucru: să am răbdare! Învăţ răbdarea acum şi tare e greu, pentru că simt că-mi lipseşte exerciţiul din copilărie! Să am răbdare cu băiatul pe care îl iubesc şi care mă iubeşte, dar care se teme mult mai mult decât aş fi putut să mă tem eu vreodată! (are motive - un statut profesional diferit de al meu). Ce durere, şi totuşi, câtă bucurie că mi-a dat Dumnezeu un băiat aşa bun şi cuminte! E minunat! Să am răbdare cu sufletul meu care vrea dragostea şi aproape că strigă! Să am răbdare, să nu mă tem şi să nu-mi pierd nădejdea! Multă răbdare! Nimeni nu se mântuieşte fără răbdare!

Nu am pretenţia că pot da sfaturi, dar părintele duhovnic este cel care luptă alături de fiecare dintre noi, dacă ştim să fim cuminţi şi să primim bucuria. Aşa am învăţat să am răbdare şi, chiar dacă răbdarea aceasta doare atât de tare, la capătul ei ne aşteaptă Hristos! Nu e o luptă ușoară, dar nu suntem singuri!

Să ne dea Dumnezeu înţelepciune şi răbdare ca să rămânem în dragostea Lui! Pentru dumneavoastră, Măicuţă, multă sănătate şi mântuire!

Vă mulţumesc pentru răspunsurile pline de încurajări pe care mi le-aţi trimis! Bucurie multă!

Anca