Dragă maică Siluana,
Vă mulţumesc pentru răspuns şi o să încerc să îmi fac un colţişor în care să mă rog cu mama. Aş dori să mă mai ajutaţi într-o privinţă.

La mine la şcoală, când eram mai mici, copiii nu vorbeau urât, în sensul că nu drăcuiau şi nu spuneau alte chestii asemănătoare. Acum însă au început şi continuă cu mult mai multe prostii. Îmi este frică să nu mă iau după ei, deşi, cât aş încerca, nu reuşesc să mă împotrivesc. Vă rog frumos să îmi spuneţi ce să fac ca să nu mă iau după ei şi dacă se poate să îmi spuneţi cum îi pot ajuta. Deoarece dacă le spun să nu mai vorbească urât nu mă ascultă.

Aş dori mult să vă mai întreb ceva. Eu am încredere în oameni, chiar foarte multă. Eu îmi fac repede prietene, dar tot timpul se întâmplă să aflu că mă bârfesc, mă lasă baltă şi aşa mai departe. Ştiu că Dumnezeu este Prietenul nostru şi că e pretutindeni, dar nu e suficient să ştiu că e dacă nu Îl simt. Vă rog să mă ajutaţi şi în această privinţă şi să îmi spuneţi cum să îmi dau seama dacă prietena pe care am ales-o nu e ca celelalte. Vă mulţumesc pentru tot şi nu ştiu cum să vă arăt recunoştinţa pentru cât m-aţi ajutat.

Cu mult, mult drag,

Andreea