Sărut mâna, Măicuţă
V-am mai scris despre ce s-a întâmplat, dar aş vrea să vă mai cer o lămurire.

De băiatul asta de care m-am îndrăgostit atât de tare m-am convins ca sunt multe nepotriviri de caracter şi nu are rost să mai încerc să forţez lucrurile. A fost o experienţă destul de dureroasă pentru mine. Pe cât a fost de frumos pe atât de dureros... Poate aşa e viaţa asta, bucuriile sunt împletite cu durerea... Şi totuşi dacă nu e să fie nimic cum de a îngăduit Domnul să ajung să ţin atât de mult la el?... Nu l-am uitat şi ştiu că nu o să îl uit curând. Dar mi-e ciudă că m-am îndrăgostit de un om cum e el... Mi-au rămas cuvinte grele în suflet care m-au rănit. Ştiu că se poate şi mai rău. Cum să fac să cresc? Vreau să iau ce e mai bun din ce mi se întâmplă şi să nu rămân cu răni.

Doamne ajută în toate!

Iza