Probabil aş fi înnebunit sau aş fi devenit un criminal dacă nu ar fi apărut o bisericuţă [1]
Ziua lui tata. Doamne, binecuvântează-l pe tata şi dă-mi să-l iert şi mai adânc în fiecare zi. Că încă îmi simt sufletul murdar de resentiment, dar ştiu că acest drum al învierii duce către bucurie şi către iertare.
Tată, tată! Dacă ai şti tu ce suferinţă e în mine şi cu atât mai mult cu cât acum înţeleg puţin că impredictibilitatea comportamentului tău mă înnebunea, dar ea nu era decât zbaterea incredibilă a sufletului tău cuprins de conflicte, contradicţii, confuzie şi ispite. Erai de fapt o victimă neputincioasă, însă eu te vedeam precum un călău violent care-mi distrugeai sufletul şi mintea. Probabil aş fi înnebunit sau aş fi devenit un criminal dacă nu ar fi apărut o bisericuţă din scânduri în parcul din cartierul nostru...
O uit mereu pe tuci Valerica la pomenirea morţilor. Doamne, mă rog Ţie, binecuvântează astăzi, în Vinerea mare, sufletul ei. Ea mi-a pus pe buze prima rugăciune!
Călin