Am citit materialul din sesiunea a şaptea de trei ori, dar tot nu am înţeles prea bine "tratamentul homeopat" de care vorbeşte Arhimandritul Simeon Kraiopulos. Aţi putea să îmi explicaţi paragrafele de mai jos?
"Am spus deja că Dumnezeu primeşte un suflet doar atunci când vede intenţia lui şi-l luminează pe dinăuntru, îl îndrumă, îl sprijină, dar numai ca să bea paharul cel amar, picătură cu picătură. (...)

Aceasta este metoda, duhul creştinesc, astfel Îl vei afla pe Hristos, vei merge pe cale împreună cu El. Vei şti în toată vremea că atâta vreme cât Hristos rămâne cu tine şi te îndrumă, vei trece peste toate."

Dacă vreţi să ne explicaţi ce înseamnă "să bea paharul cel amar, picătură cu picătură".

Arhimandritul vorbeşte de necesitatea martiriului în viaţa duhovnicească. Întotdeauna este un pahar amar în urcuşul duhovnicesc?

Cu dragoste şi recunoştinţă,

Daniela