Sărut mâna, Măicuţă!

Nu ştiu cum să încep căci oricum aş începe tot un strigăt de durere iese din mine. Parcă desculţă fiind calc pe cioburi oricât aş căuta să mă feresc. Atât de mult mă străduiesc să găsesc răspuns la frământările mele şi nu reuşesc. E tare greu după ce ai fost obişnuit să mănânci numai miere să-ţi placă să mănânci fiere. După ce timp de trei ani am fost prinsă de mână şi ghidată pe drumul Bisericii, acum viaţa mea s-a schimbat radical şi nu mai am duhovnic, îmi plâng neputinţa de a mă descurca singură fără povăţuitor. Am încercat să-mi strig durerea unor persoane ce îmi păreau apropiate dar parcă vorbesc în limba chineză. Aş vrea să fug undeva să nu îi mai văd pe cei care m-au rănit de moarte. Am ajuns să înţeleg că până la urmă e vorba de slăbiciune şi de patimi nevindecate, dar îmi face foarte rău să-i mai privesc. Aş fugi... "dar unde te vei ascunde de la faţa Mea?". Cu cine să vorbesc? Simt că am ajuns la capătul puterilor! Ajută-mă, Doamne!

Am găsit puţin timp şi nu e nimeni lângă mine şi de aceea vă scriu şi plâng, nu ştiu dacă se înţelege ceva din ce am scris. Iertaţi-mă! Vă rog mult tâlcuiţi-mi un pasaj din Sfânta Scriptură, nu mai ştiu exact versetul şi nici autorul: "nu vă întărâtaţi copiii la mânie ca să nu deznădăjduiască". Am o fetiţă de trei ani şi jumătate şi în câteva rânduri am bătut-o zdravăn. E foarte încăpăţânată şi se enervează foarte repede. Dacă i-am luat un obiect din mână şi i-am explicat că nu mai are voie să se joace cu el pentru că, de exemplu, e periculos caută prin orice mijloc să-l ia înapoi singură: se urcă pe scaun, aruncă cu obiecte în mine, urlă groaznic, iar când vede că nu rezolvă nimic vine la mine, îşi cere iertare, apoi mă roagă să i-l dau înapoi. Bineînţeles că nu cedez pentru că nu vreau să se rănească, şi o luăm de la capăt. În cele din urmă ia bătaie, epuizez toate argumentele şi o bat; apoi se linişteşte şi nu mai aminteşte de acel obiect. M-a speriat destul de tare purtarea ei şi a mea, mai ales că nu e prima dată.

Vă rog, Măicuţă, spuneţi-mi un cuvânt de folos, nu mai găsesc ieşirea normală în astfel de situaţii!

Doamne ajută şi Dumnezeu să vă binecuvânteze, Măicuţă dragă! Iertaţi-mă că v-am răpit atâta timp!

Anca