Maică dragă,
eu credeam că trebuie mai întâi să mă curăţ de păcate, patimi şi apoi să mă lipesc de Dumnezeu ca să aflu cu mirare că Dumnezeu vrea să mă lipesc de El aşa cum sunt că numai El ştie cum să mă cureţe şi să mă schimbe.

Lipirea de Dumnezeu, înseamnă o bucurie în fiecare minut că Dumnezeu mă iubeşte mult! Înseamnă că fiecare respiraţie, fiecare bătaie de inimă, e o declaraţie de dragoste ( asta am furat-o de la dumneavoastră). Înseamnă comunicare, rugă şi lăsarea totală în voia lui Dumnezeu. Înseamnă sinceritate şi afecţiune faţă de El! Înseamnă că poruncile sfinte nu vor fi doar porunci ci cheia unui nou stil de viaţă, o viaţă umbrită de harul Duhului Sfânt! Înseamnă multă tăcere căci în tăcere vorbeşte Domnul. Multă lumină şi pace şi sete de adevăr! A mă bucura de fiecare floare, fiecare fir de iarbă, fiecare fulg de nea a găsi bucuria şi când afară sunt 40 de grade sau când e ger cumplit! Înseamnă, liturghii, masluri şi celelalte slujbe ale bisericii, să mă lipesc de biserică că acolo e Dumnezeu! Protecţia şi sfatul duhovnicului! Înseamnă să fug de gălăgie, de zgomotul lumii acesteia căutând adăpost şi refugiu pentru a fi doar cu Domnul-( în casa mea sau în altă parte)! Înseamnă să mor faţă de atracţiile acestei lumi, să rămân rece la tot ce e lumesc! Şi nici o ciocolată din lume să nu mă ispitească căci voi fi cu Domnul! (Dumneavoastră spuneţi mereu dând exemplu de ispită cârnaţii iar eu cu ciocolată şi cu multe, multe altele din păcate!) Înseamnă credinţă, pocăinţă, smerenie, nădejde, dragoste! Dar cel mai important (cred) înseamnă Împărtăşanie!

Deşi nu am trăit nimic din toate acestea (cu excepţia Împărtăşaniei) mă încred în Domnul ! Şi dacă am scris ceva greşit vă rog să mă corectaţi să nu trăiesc în vreo rătăcire! Doamne fereşte!

Am citit iar mesajele de pe site, şi mi-au plăcut mult mai ales cel al Danielei şi al lui S. M-au uimit foarte. Dar acum am şi eu nelămuriri, aceea cu: Domnul ne ajută să ne vindecăm de patimi pătimind.

1. Ce înseamnă asta? Că Domnul ştie că suntem slabi şi neputincioşi şi ne mai lasă să cădem în patimile noastre? Cum să mă vindec de ceva ce fac în mod constant? Cum să mă vindec prin patimi?

2. Să accept toate căderile? Eu văd în asta o invitaţie la a pătimi! Ştiu că nu este aşa dar firea mea mai perverteşte lucrurile.

"Întotdeauna este un pahar amar în urcuşul duhovnicesc! E paharul fărădelegii, paharul în care se adună durerea împotrivirii faţă de Viaţa cu care ne-a dăruit Dumnezeu prin creaţie."

Acest pahar este suferinţa, sunt necazurile pe care le au cei ce merg pe calea cea strâmtă? Poate să însemne acest pahar amar şi lupta interioară dintre ce vrea sufletul şi atracţiile trupului, că eu prin asta trec acum. (Şi mă dezgustă, obiceiurile trândave şi lacome ale trupului meu ). Nu mă laud eu că aş fi pe cale, departe de mine gândul ăsta deşi îmi doresc mult. Nu am mai reuşit prea multe, am încercat şi aseară exerciţiul acela şi deşi mi-au revenit în minte câteva incidente în afară de durerea necredinţei din familia mea nu am găsit ceva care să mă doară. Ştiu că trebuie să am răbdare. Da, răbdare şi nădejde. Dar îmi doresc să vină Domnul în inima mea în viaţa mea, şi îmi vine să Îl întreb ca un copilaş: Când vii? Vii mâine? Vii repede? Dar ştiu că El o să vină când vrea El şi nu când vreau eu!

Un copil iubit de Domnul şi de maica Siluana