Draga mea măicuță Siluana,
Vreau să știți doar atât, că, încet-încet, DUMNEZEU MI SE DEZVĂLUIE AŞA CUM ESTE, NU PRECUM MI L-AM ÎNCHIPUIT EU! Toate descoperirile sunt însoțite de o durere blândă de inimă și parcă toate celelalte "simțuri" (care mă îndemnau oarecând la păcat) AU PARALIZAT, sau chiar or fi murit în mine... Am reușit să dobor pe câțiva din legiune, dar căpetenia lor, care este EUL meu, se dovedește a fi cel mai puternic (nu degeaba este căpetenie nu?) dintre toți. Acesta mi-a încurcat toată viaţa "socotelile"! Acesta nu m-a lăsat să iubesc PE NIMENI, pentru că iubind, l-aş fi înfrânt, iar odată înfrânt el ar fi capitulat și ar fi murit! Acesta m-a determinat să satisfac doar capriciile lui, fără a fi contat prin ce căi, iar iubirea m-ar face să uit de mine și să-i văd doar pe ceilalți! ASTA ERA! Nu pot să pocnesc din degete și să spun :"gata, de-acum iubesc!" (AŞ VREA EU SĂ FIE ATÂT DE SIMPLU!), dar îmi doresc din tot sufletul acest lucru și ÎL CER DE LA DUMNEZEU CU TOATĂ SINCERITATEA ȘI UMILINȚA! Nici nu vă puteți imagina, cât îmi poate fi de greu!

Știți cum mi se par acum toți oamenii? Parcă toți ar fi niște copii mici, care nu știu ce fac! Ce faci cu un copil mic în momentul în care greșește? Îl omori? Îi sucești gâtul? Îi rupi mâna sau piciorul?

EI, EI, EI MĂICUȚĂ! Îi mai văd și ca pe nişte flori, dar care nu stau fragede și frumoase o veșnicie într-o vază, ci doar un timp... după care se ofilesc de tot și mor... Numai că florile tac ... și astfel nu fac rău nimănui... Oricum, acum nu mă mai pot supăra pe oameni, pentru că ei nu știu ce fac, precum nu știam nici eu oarecând.

Acum înțeleg de ce nu vă supărați pe noi niciodată Măicuța mea! Pe cine să vă supărați, pe niște bieți amărâți și nenorociți care NU ȘTIU, HABAR N-AU CE FAC? Asta Îl doare și pe Iisus, nu ceea ce facem, ci PROSTIA DIN NOI! Şi acum înțeleg cu adevărat de ce strigă : "IARTĂ-I DOAMNE, CĂ NU ȘTIU CE FAC!".

Am impresia că Dumnezeu ne lasă un timp în prostia noastră, așadar ne și iartă, dar din momentul în care îți dă ințelepciune de abia vin surprizele, pentru că nu mai avem nici o scuză! Dar oare după ce ȘTII ce e bine, mai vrei cândva să faci vreun rău? Nu prea cred...

Of, Măicuță, iar m-am lungit cu vorba! Am vrut doar să vă scriu că MI-E TARE DOR DE DUMNEAVOASTRĂ, și că VĂ IUBESC MULT, și iată ce a ieșit!

Știu că aveți mult de lucru, aşa că aștept cu toată răbdarea să reveniți. Până atunci eu vă voi ajuta cum voi putea de aici... SĂ VĂ DEA DUMNEZEU MULTĂ SĂNĂTATE și FIȚI BINECUVÂNTATĂ MĂICUȚA MEA!

Vă îmbrățișez cu dor și drag, vă sărut mânuțele și VĂ IUBESC CÂT POT DE MULT! - al dumneavoastră copil tăcut : Kati