Spuneați: „Rezultatul e al Lui, al nostru e să lucrăm cu mijloace cinstite și transparente la har”...
Acum eu am nevoie să respect libertatea tuturor. Inclusiv a celor care vor să fie fericiți cu orice preț „într-un anume fel”. Dar nu mă pot bucura de una singură... Mă întrebam de ce nu am liniște, dacă e atât de ușor să mă bucur? Pentru că sunt și cei din jurul meu, care nu se bucură pentru că „nu au condiții”... Și mi-am dat seama că ideea nu e de a le crea condiții, că eu nu sunt responsabilă de condițiile meteorologice - așa cum credeam și cum acceptam să mă simt vinovată pentru „lipsa condițiilor” celorlalți.
Bucuria e aici și acum, dacă întind mâna după ea. Dacă „mă îndur” să mă bucur! De fapt asta e neputința pe care o resimt - faptul de a nu putea transmite ideea asta, că bucuria e aici și acum, și că nu depinde de mine ca cineva să fie fericit, ci de el însuși... Poate nu e bună comparația, dar într-un fel resimt de ca și cum aș fi singură în rai... că cei dragi ai mei n-ar voi să fie în rai... și nu știu cum ar putea să fie bucuria deplină în felul acesta...
Cr.
Ei, ei, Omuleț drag!
Ce scrii tu seamănă cu o formă foarte „spirituală” de control! Iată codependența pe o înaltă treaptă a virtuților!
Iartă-mă, Copile drag, și ia aminte!
Și, ca să știi cum va fi posibilă bucuria deplină în Împărăția ce va să vină, ai nevoie de credință. Iar credința este și încredere nestrămutată, neclătinată de îndoieli și calcule, că toate cele făgăduite de Domnul sunt adevărate și posibile cu El!
Orice gând rațional, „filozofic”, despre „cum ar putea să fie așa ceva”, va fi ispită, de va fi întrebare, sau erezie, de va fi răspuns!
Nu uita, El, Domnul este Mântuitorul lumii și a Lui este biruința! Tu ai grijă să nu respingi bucuria pentru că cei dragi ție o caută altfel decât vrei tu, acum!
Fii martor cuminte și statornic al bucuriei tale și slugă vrednică a iubirii pe care ți-o poruncește aici și acum, și El va lucra cum singur știe și poate!
Cu rugăciune și dragoste plină de încredere,
Maica Siluana