I-am dat de urmă piesei ce lipsea din tabloul meu!

Versiune tiparTrimite unui prieten

HRISTOS A ÎNVIAT !!!!!
Ei, ei, Măicuţă, grea muncă mai aveţi, abia acum am înţeles! Ce facem noi de fapt prin acest Seminar? Ne punem la pachet, vă trimitem pachetul şi vă spunem doar atât: „Iată bucata de piatră. Şlefuiţi-o, pentru că, undeva, în adâncul ei se află un mic diamant.” Dumneavoastră, Măicuţă, fără să cârtiţi, începeţi şlefuitul şi cioplitul cu toată răbdarea... Nu degeaba simţeam mereu că aveţi mânucăle frânte!
Aşadar, vă trimitem „coletul” și vă mai și punem de cele mai multe ori să cautați dumneavoastră prin gunoaiele din noi ! Nu știu dacă ați sesizat ,dar de ceva vreme nu vă mai scriu despre nedumeririle mele și asta nu pentru că m-am făcut atât de înțeleaptă de nu mai am ci, pentru că am înțeles să caut eu în mine și cu siguranță voi și găsi... Aşa și este! Adevărul este în noi și ne va face liberi, numai că, uneori, nu vrem să îl vedem .
Vă amintiți că iar am început să tot spun că lipsește o piesă din tabloul meu? I-am dat de urmă (fir-ar ea să fie!) și mai urmează să îi găsesc locul și să o așez acolo... Nu știu dacă are vreo relevanţă, dar vreau neapărat să vă spun că, și de data asta m-a ajutat mult și vechea sesiune a șaptea.
După ce voi rezolva și problema asta, voi încerca să vă scriu, să vă povestesc, cu toate că mi-e prea greu, deoarece de ceva vreme am căzut într-o muțenie ciudată, dar benefică pentru sufletul meu.
Vă îmbrățișez cu DOR și drag, VĂ SĂRUT MÂNUCĂLE FRÂNTE și VĂ IUBESC MULT MĂICUŢA MEA FRUMOASĂ, PREŢIOASĂ ŞI DE DUMNEZEU BINECUVÂNTATĂ! Cu respect, recunoştinţă și admirație, al dumneavoastră copil: Kati

Acum ești foarte aproape de un mai mare și mai adânc înțeles al seminarului: să aduni toate piesele, fără să le judeci sau să le disprețuiești și să le așezi în povestea mântuirii tale. Ca să nu pierzi multă vreme și să nu riști să nu recunoști „piesele”, e mai bine să nu sapi sau să scormonești în tine, în ceea ce numești gunoi, ci doar să accepți ce ți se oferă, ce vine la vedere și, mai ales, ce vezi la ceilalți. Adică ce vezi oglindindu-te în cei de lângă tine. Sunt lucruri pe care le putem vedea doar în oglindă. Și dacă pentru cele ale trupului folosim oglinda materială, fie cea din baie, fie un aparat de văzut cele de dincolo de piele, pentru cele sufletești îl avem pe cel din fața noastră. Nu vom vedea le el decât ce refuzăm să vedem la noi, fie rău, fie bine. Apoi, îi vom iubi pe cei la care vedem ce e bun în noi, dar nu îndrăznim să credem că și noi avem (de exemplu tu cu maica Siluana cea din capul tău: frumoasă, prețioasă, deșteaptă ) și-i vom urî sau disprețui pe cei la care vedem ce nu ne place la noi!
Cu drag mult și încredere desăvârșită,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar