Sărut mâna, Maica Siluana!
Îmi cer iertare dacă deranjez, dar știu că nu deranjez.
O mică întrebare cu un răspuns mic, dacă credeți că se cuvine.
Ne spuneați într-o conferință că nu trebuie să ne fie frică de Dumnezeu atunci când facem ceva, adică nu de aceea să nu facem un lucru rău.
Eu, din cauză că nu mi-e frică de Dumnezeu, caut răspunsul la întrebarea: cum trebuie să îmi fie frică de Dumnezeu?, așa cum suntem îndemnați de multe ori. Este un punct fin aici, o nuanță pe care nu o prind. În general, Dumnezeu mi-a scos în cale multe răspunsuri pe care le caut, care vin ca și un clic și o deschidere bruscă a ochilor sufletești, pe care o simt imediat. Aici încă nu am prins răspunsul, dar îl caut și vă întreb și pe dumneavoastră, pentru că orice mic cuvânt Îl aduce pe Cel Mare.
Dumnezeu să vă lumineze în lucrarea dumneavoastră.
Doamne ajută!
Darius
Dragul meu Darius,
Noi, cei bolnavi de alte frici decât cea de Dumnezeu, nu avem cum s-o trăim pe aceasta înainte de a simți iubirea lui Dumnezeu!
Domnul S-a făcut Om nu ca să ne sperie, ci ca să ne vindece de fricile noastre bolnave. El ne cheamă le El pentru că suntem bolnavi, păcătoși, obosiți, chinuiți, rătăciți. Ne cheamă ca să ne vindece și să ne dăruiască iubirea Lui necondiționată. Abia apoi, după ce vom fi primit Duhul Său Cel Sfânt și vom fi învățat în școala Sa să credem în făgăduințele Lui, vom primi și darul fricii de Dumnezeu! Această frică nu e decât o altă față a Bucuriei sfinte! E aceeași înfiorare a sufletului și amuțire a minții în fața darurilor Sale...
Vei vedea!
Îndrăznește să crești lucrând poruncile Lui!
Cu dragoste,
Maica Siluana