Azi-noapte, toată noaptea, am avut această cântare în suflet. N-am dormit aproape deloc, am trăit ceva cu totul și cu totul deosebit, un fel de continuă stare în Domnul… Eu întotdeauna am perceput cam trei planuri în interiorul meu: unul, de fundal; altul mai la suprafață, în care sunt parcă niște senzații și, al treilea, cu gândurile, în care dialoghează ori se învălmășesc toate. În cel mai profund, care parcă nu a dormit deloc, se auzea cântarea acesta, în stratul mai la suprafață, Doamne Iisuse, iar la nivelul gândurilor mulțumire și iubire și înțelegere și Doamne Iisuse. Aș fi vrut să dureze noaptea asta o veșnicie.
Vă mulțumesc pentru aseară, pentru ieri, pentru că existați și pentru că totul este adevărat.
Cr.
Vezi tu, Copil iubit,
Aceste vizite simțite ale harului sunt tot atâtea chemări la truda onestă a zilelor cenușii în care Domnul se ascunde ca noi să creștem în credință și ne așezăm liberi în demnitatea și rangul pe care îl avem prin creație în fața lui Dumnezeu a lumii și a semenilor!
Te iubesc și-ți mulțumesc pentru felul delicat și discret în care lucrezi și crești.
M. Siluana